Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

duminică, decembrie 31, 2006

La multi ani !!!


Deoarece tocmai intram intr-un nou an, poate mult mai diferit decat cel de dinainte, deoarece intram in U. E., eu va doresc un an nou plin de bucurii, fericire, sanatate , implinirea tuturor dorintelor si tot ce va mai doriti dumneavoastra!
La cat mai multi vizitatori tuturor blogerilor din Romania!!!
Let`s have all a happy good year and make all your dreams come true!!! So help us God !

miercuri, decembrie 06, 2006

Ce mai faci?


Eterna intrebare: ``Ce mai faci?`` sau ``Ce faci?``. Si eternul celebru raspuns: ``Bine!``.
Dar de ce raspunsul nu ar putea fi cu totul altul? Deoarece atunci cand intrebam o persoana ce mai face, vom primi mereu acelasi raspuns ``Bine!``, dar apoi nu mai avem nici o intrebare, nici o idee despre o viitoare conversatie.
Dar daca vom raspunde altfel la aceasta intrebare si nu prin prea celebrul ``Bine!``? Daca in loc de cuvantul bine, vom spune exact ce facem? Astfel vom avea un subiect de conversatie si nu vom mai ajunge in situatia de a ramane fara cuvinte.

marți, noiembrie 07, 2006

I give my blood to you !

Daca sunteti sanatosi si nu va e frica de ace, puteti deveni donatori ``cu acte``
Avantajele recoltarii de sange: daca va adresati spitalelor mari sau Centrelor de transfuzie sanguina din tara, veti primi un carnetel si, respectiv, o reducere de 50% la transportul in comun, timp de doua luni, un bon valoric de 30 de lei si doua zile de concendiu.
Orice grupa e necesara. Inainte, odihniti-va bine si mancati fara grasimi. Analize gratuite pentru donatori.

La ora actuala, ROMANIA se confrunta cu o criza de sange in spitale si orice donator este mai mult decat bine venit, mai ales pentru ca intr-un an spitalele noastre au nevoie, practic, de echivalentul a zece cisterne de sange.
In fiecare clipa o persoana are nevoie de o transfuzie. Sangele este folosit pentru victimele accidentelor, in chirurgia cardiaca, transplant de organe, pentru femei cu greutati la nastere, copii nascuti prematur, pacienti in tratament pentru leucemie, cancer sau diverse forme de anemie si talasemie.
Daca aveti varsta cuprinsa intre 18 si 62 de ani, aveti peste 58 de kilograme, o tensiune arteriala buna, nu va e teama de ace si nu suferiti de boli de piele, pulmonare sau sifilis, HIV, hepatita, cancer sau ulcer, puteti oricand merge sa deveniti donator. E bine sa stiti faptul ca vi se vor recolta 450 mililitri de sange si ca donarea este chiar recomandata hipertensivilor.
Odata ajunsi la centrul de recoltare, vi se va face un control medical clinic, de laborator si epidemiologic in vederea prevenirii oricarui risc. Cu aceasta ocazie veti afla ce grupa sanguina aveti si ce RH, pozitiv sau negativ.
Aceste examene sunt gratuite si va puteti astepta sa fiti cu usurinta respinsi daca nu corespundeti din punct de vedere fizic.
Inainte de donare nu trebuie sa fi consumat alcool sau droguri si nici sa va fi facut tatuaje recente sau piercing.
De asemenea, trebuie sa va odihniti bine, sa mancati ceva usor, fara grasimi, si sa beti multe lichide fara cofeina. Dupa donare puteti manca si bea dupa bunul plac, iar daca va simtiti ametiti trebuie sa va intindeti, de preferinta cu picioarele mai sus decat corpul.
Cantitatea de sange care se recolteaza nu presupune nici un risc pentru donator, deoarece organismul are in permanenta circa 300-400 mililitri de sange de rezerva precum si capacitatea de a reface rapid sangele donat - cantitativ in 1-2 ore si calitativ in 14 zile.Totusi, daca donarea se poate face o data la 72 de zile, pentru ca acest act sa nu reprezinte nici un pericol pentru sanatatea donatorului.

Acest articol este preluat din ziarul LIBERTATEA, din data de 25 Octombrie 2006. Acest articol il gasiti la pagina 10.

miercuri, octombrie 18, 2006

Sangele - lichidul vital al vietii

A salva vieti nu este un lucru foarte mare. Tu, draga cititorule, ai putea sa salvezi vieti si fara ajutorul bisturiului! Tot ce trebuie sa faci este sa donezi sange. Daca aceasta chestie ti se pare un lucru foarte mare, ei bine, afla atunci ca nu este. Daca vei trece din cand in cand pe la un cabinet in incinta caruia se doneaza sange, atunci toata lumea va fi fericita, inclusiv tu draga cititorule, dar asta numai in cazul in care esti un tip materialist si asta deoarece sangele donat se plateste, cu un bon de masa, in valoare de 30 de lei noi. La cerere se ofera si un abonament RATB gratuit cu care poti circula liber timp de doua zile.
Da, stimabile cititor, in tara noastra, din pacate, lumea a devenit din ce in ce mai materialista si asta deoarece unii dintre noi se duc sa doneze sange doar pentru ca facand acest lucru pot si vor beneficia de bonul de masa in valoare de 300.ooo de mii de lei vechi. Pacat ca in Romania sangele a devenit o marfa si asta numai datorita saraciei crunte in care ne zbatem majoritatea dintre noi. Dar din fericire pentru tine, draga cititorule, afla atunci ca nu ti se va lua prea mult sange la recoltare, doar 400 de ml si asta la un interval de cel putin 75 de zile.
Dar din pacate pentru majoritatea dintre noi, cei care suntem dispusi sa donam sange, exista anumite reguli care ne limiteaza accesul la cabinetele de donare. Nu se accepta persoanele cu o greutate mai mica de 52 de kilograme, cele care au sau avut urmatoarele boli: TBC , hepatita, SIDA, sifilis si alte boli venerice, persoanele cu anticorpuri in organism si cam atatea sunt stiute si aflate de catre mine. Totusi este posibil sa existe si altele. Dar asta nu ar trebui sa va descurajeze, pe voi, cititorii care va stiti curati, adica fara aceste boli la activ. Ganditi-va ca astfel, prin donarea voluntara de sange, puteti salva viata multor persoane! Tot ce trebuie sa faceti, este sa treceti din cand in cand, adica la un interval de 2 luni jumate, pe la cabinetul medical!
Salveaza o viata! Nu te costa nimic. Te vei simti mai liber si mai bun.

joi, octombrie 12, 2006

Traficul de carne vie si semi-vie

Azi ( 8 septembrie 2006 ) am auzit o stire infioratoare. De la o colega de munca am aflat cum ca in zona periferica localitatii Varlam din judetul Giurgiu, s-ar fi gasit cadavrele a doi copii minori, sfasiati si cu organele interne lipsa. Unul de abia ar fi intrat in viata de cativa anisori, iar celalalt ar avea varsta de 12 - 13 ani. Se pare, din zvonurile recent lansate, cum ca primul copil ar fi fost baiat, iar cel mai mare ar fi fost fetita. Cadavrele ar fi fost descoperite Duminica, 3 septembrie2006, sau cu cel mult o zi inainte. Zona ar fi fost napadita de tot felul de politisti, SPP-isti si alti oameni ai legii.
Intrebarea care se pune este cine oare ar putea face asa ceva? Cine oare are sangele atat de rece incat sa sfasie un copil? Sa-i fure organele interne pentru a salva alte vieti? Oare singurul scop al acestor copii pe acest pamant a fost doar de `` a dona `` organe?
Parintii lor probabil ca inca ii mai asteapta cu o masa calda, cu o mangaiere, cu un sarut. Oare parintii acestor copii, au apucat sa ii dea disparuti la data savarsirii macelului? Sau au fost doar niste copii amarati vanduti de catre parinti din cauza saraciei? Oare parintii care isi vand copiii pentru a o duce ei mai bine, stiu de fapt unde pot ajunge acestia si la ce chinuri pot fi supusi? Eu sper ca parintii lor sa afle, astfel incat traficul de carne semi-vie sa inceteze! Traficul de prostituate reprezinta de fapt traficul de carne vie, pe cand traficul de persoane vandute sau rapite in scopul de a le fi prelevate organele, eu l-am denumit traficul de carne semi-vie si asta deoarece persoana in cauza moare, dar organele sale vor functiona in continuare intr-un alt trup sau alte trupuri. Daca dumneavoastra, stimati cititori, sau alte rude sau prieteni de ai dumneavostra, ar suferi un accident foarte grav, din diverse motive si imprejurari, dumneavoastra ati fi dispusi sa cumparati organe umane de pe piata neagra a traficului de carne semi-vie pentru a va putea salva prietenul cat mai repede, fara a mai astepta pe lunga lista a donatorilor voluntari prin acordul rudelor aflate inca in viata, stiind ca acestea pot fi prelevate de la diverse persoane fara acordul si bunavointa lor? Ati mai accepta operatia de transplant de organe?
Daca vreodata as fi bolnava foarte rau si as avea nevoie de un organ pentru a supravietui, atunci m-as gandi foarte bine daca sa accept sau nu oferta altui donator de a imi darui un organ. Singurul organ viabil si care se poate oferi atata timp cat esti inca in viata, fara sa ataci prea mult organismul si fara sa ii ataci prea mult functiile vitale, este ficatul. Daca tai o bucatica din acesta, restul ficatului ramas inca in organism se va regenera, acoperind locul ramas gol; se va dezvolta la loc, prin multiplicarea celulelor, pana la atingerea greutatii normale. Asa ca ar fi bine sa ne interesam dinainte de unde provine organul ce urmeaza a ne fi donat, noua sau unei cunostinte de a noastra, nu de alta, dar s-ar putea sa distrugem una sau mai multe vieti prin acceptarea acestuia! Eu mai bine as prefera sa ma las in voia sortii decat sa stiu ca distrug viata unui om sau a unui copil nevinovat.
Cateva lucruri mai am de spus in incheierea articolului, o vorba de-a lui Florian Pittis: `` Vinovatii fara vina cer sa se faca lumina! ``, in cazul victimelor traficului de organe si carne vie. Mi-am permis sa scriu cu culoarea rosie acest articol, deoarece acesta este de fapt si culoarea sangelui varsat de catre victimele acestor vanzatori si traficanti de carne semi-vie.
Dragi parinti, am o mare rugaminte la dumneavoastra: pe cat posibil, v-as ruga daca se poate, sa va feriti copiii, atat pe cei mari dar cat si pe cei mici, de intrarea in contact cu strainii, in mod special de catre persoanele care incearca insistent sa ii ademeneasca pe cei mici si nu numai, cu diverse dulciuri, plimbari cu masina, vorbe false cum ca l-ati fi trimis dumneavoastra pe insul respectiv sa ia cate ceva de acasa si cate si mai cate metode de a atrage copiii in cursa!!!
Si in final, nu uitati, poate cel mai importat lucru: COPIII ACESTIA NU AU NICI O VINA!!!
PS1: Tot ce e posibil ca sa nu gasiti acea stire de la inceputul articolului, nicaieri, in nici un ziar din ROMANIA, dar totusi aceste fapte exista. Chiar daca, sau mai degraba sper eu, ca acea stire sa nu fie decat un zvon, totusi aceste fapte exista oriunde in ROMANIA sau in LUME. Dumneavoastra le puteti stopa!!! Trebuie sa aveti incredere in copiii vostri ca vor pune in practica ceea ce i-ati invatat!
Va multumesc ca m-ati ascultat ( citit ) si sper ca ve-ti lua aminte la ceea ce v-am spus si v-am rugat sa faceti!!! To have all a good life!!!
PS2: Daca cumva tu, stimate cititorule, ai beneficiat vreodata de vreun transplant de organe, atunci ar fi cazul sa te interesezi de cine ti-a donat organul respectiv si sa te duci sa pui o lumanare si un buchet de flori la mormantul acestuia ! Ar fi un gest frumos din partea ta, gest care sa denote faptul ca acel om nu a trait degeaba, ai putea chiar sa te interesezi de ce hobby-uri a avut acesta si sa continui cu pasiunile lui. Si sa nu uiti niciodata ca omul respectiv va continua sa traiasca prin tine si prin alte persoane in a caror corpuri vor trai si functiona in continuare, organele respective !

Acest articol a fost preluat de pe pagina mea de mess, de pe pagina mea de 360 de grade. De aceea, la inceputul articolului veti observa data de 8 septembrie 2006, necorespunzand cu data de astazi: 12 octombrie 2006.

miercuri, octombrie 04, 2006

``When i`m fall in love, he will be forever``

Am tot folosit mIRC-ul asta, in speranta ca voi intalni si eu un om care sa merite efortul timpului pierdut pe acest chat. Cu parere de rau va spun ca m-am inselat amarnic! In majoritatea lor, sunt numai oameni retardati. Din pacate, cei care fac exceptie de la aceasta regula, nu prea isi au locul aici. Fratilor, ori schimbam mIRC-ul asta, astfel incat sa nu mai dam voie decat la oamenii inteligenti pe acest chat, ori ne mutam noi in alta parte! Sper ca operatorii care lucreaza la acest chat sa fie de acord cu mine.
Bai, smecherilor de doi bani, pentru voi s-au inventat regulile mIRC-ului, ca sa nu mai injurati voi dupa cum va vine la gura, in limbaj de mahala si sa va ganditi numai la sex cu prostituate. De fapt nici la alea nu faceti fata si asta pentru ca nu aveti bani pentru ele. Pentru ca petreceti toata ziua pe chat. Munca canci, ciu-ciu sau cum vreti sa ii spuneti. Mai duceti-va perversilor la munca, mai cititi o carte si de abia mai apoi sa mai intrati pe chat ca sa stati de vorba cu mine!
Asa ca atunci cand ma voi indragosti sper sa fie pentru totdeauna. Asta ca sa nu ma chinui mereu cautandu-mi un iubit pe vreun site cu chat-uri de pe net. Nu de alta, dar trebuie sa imi bat mereu capul sa ii selectez pe cei mai inteligenti de cei mai prosti, cei care nu au absolut nimic de zis. Si dupa cum spunea Buddha, si imi permit sa ii fur ideea:
Mai iesiti ``smecherilor`` si in oras, invitati vreo fata la cafea, stati de vorba, nu totul se bazeaza doar pe hormonii sexuali masculini si fenimini. Ca sa faci dragoste ca lumea iti mai trebuie si cap, nu doar ... ( stiti voi ) !

Exista, oare, Dumnezeu? - epilog

Si totusi exista Dumnezeu! Il vom intalni in cer, acolo unde, pana la urma, vom ajunge cu totii, asteptand ca acesta sa ne dea ambalaj de suflet pentru a ne reintoarce pe pamant. Pentru unii exista in sufletul nostru. Acesta reprezinta tandretea, iubirea, intelegerea, respectul si toleranta. De fapt reprezinta toate sentimentele bune care ne coplesesc, ne invaluie, ne intra in suflet, si ne raman acolo pentru tot restul vietii.
Dumnezeu exista in toate lucrurile bune si frumoase de pe acest pamant, in inocenta si zambetul pur al unui copil, in minunatul proces al infloririi unui boboc de floare, in susurul cristalin al unei ape limpezi de munte, `` in fosnetul frunzis al arborilor ce-n toamna stau sa intre ``, in frumusetea si forta de libertate a tuturor fiintelor vii si animalice care traiesc pe acest pamant, in zambetul larg al oamenilor ce uita pentru o clipa de toate vitregiile vietii, in gingasia si usurinta cu care pasarile zboara, in toata maretia muntilor si albastrul atragator al cerului, marilor si oceanelor.
Si daca Dumnezeu nu ar exista, l-am inventa noi, pentru ca oricat de profitori si de rai putem fi, noi tot vrem sa iubim si sa fim iubiti la randul nostru, vrem sa impartasim cu totii, un pic din zambetul minunat si stralucitor al unui copil, vrem sa credem cat mai mult in siguranta si lipsa de griji a zilei de maine, in iubirea si armonia ce exista si va exista mult timp de acum incolo in familia noastra. Vrem sa credem ca putem fi respectati si apreciati de catre alte persoane, indiferent de cat de absurde si irationale pot fi relatiile dintre noi si alte persoane din anturajul nostru.
Si daca ziua de maine nu va mai veni niciodata pentru noi, haide-ti sa iubim azi pe semenii nostri, cu aceeasi intensitate cu care i-am putea iubi si maine! Nu ii necajiti si jigniti pe altii! Iubiti-va si nu o sa va para rau!
La revedere, prieteni, si nu uitati:
`` Allah, Dumnezeu sau Buddha,
Pentru toti acelasi!``!

Sfarsitul lumii, chiar exista? - capitolul 13

Cel mai ciudat lucru care mi se intampla cu cartea asta, prima din existenta mea, prima pe care de altfel am scris-o, este ca ajung sa o termin de scris chiar cu ultimul capitol, cel cu numarul treisprezece si intr-o zi de treisprezece, intr-o duminica, chiar de ziua Sfantului Ioan Gura de Aur. Bine macar ca nu e marti azi, altfel a-ti fi aruncat cartea din mana si ati fi spus ca nu sunt superstitioasa, ceea ce e de altfel adevarat, si ca nu mi-e frica in nici un fel de Dumnezeu, ceea ce nu e in nici un caz adevarat. Ba chiar ma gandesc, atunci cand mai trag o injuratura, ma uit in sus, catre cer, si ma gandesc cu teama: Daca Dumnezeu exista, oare chiar ma va face sa sufar pentru toate relele pe care le-am comis? Ma va durea tare sau doar imi voi scranti piciorul?
Dupa parerea mea, Dumnezeu are simtul umorului si daca nu ma pedepseste acum, cu siguranta ma va pedepsi in Rai, atunci cand voi ajunge acolo. Probabil ma va astepta dupa poarta Raiului cu o nuielusa, deoarece de asta imi era cel mai teama cand eram mica. Bunicul din partea mamei, cel care a construit o troita si cel a carei sotie era foarte credincioasa, ma mintea in fiecare dimineata de Mosul Nicolae, ca acesta nu imi va aduce nimic altceva decat o simpla nuielusa, cat mai subtire si mai verde, ca sa doara ma tare, si chiar avea una a carei usturime o simteam deja pe pielea mea. Ma gandeam cu teama, ca nu voi avea timp pana seara, sa imi indrept toate greselile pe care le comisesem de-a lungul anului.
Si totusi, cu povestirile astea, cu aducerile aminte din timpul copilariei, ajung sa ma abat de la subiectul acestui capitol, si anume, acesta cu sfarsitul lumii, care dupa parerea mea, tot va trebui sa vina odata si odata. Doar nu putem trai la nesfarsit, nu?
Dupa cum bine va descriam la inceputul acestei carti, daca nu avem grija de planeta noastra Terra acum, vom ajunge sa plangem de mila mai tarziu, mai intai ei si de abia mai apoi noua, dar mai mult noua, deoarece ea s-ar putea sa isi mai duca putin existenta in universul asta imens care ne inconjoara.
Daca nu vom avea grija de ea, noi vom avea in primul rand de suferit. Daca vrem sa mai schimbam ceva, trebuie sa ne apucam in primul rand de toate. Nici unul din lucrurile cu probleme nu reprezinta o urgenta, toate sunt prioritati.
Si desi nu vreau sa va sperii, pentru ca m-as speria in primul rand pe mine, va spun doar ca sfarsitul lumii deja a inceput, in fiecare zi in lume are loc cate un eveniment care contribuie mai mult sau mai putin la sfarsitul lumii.
La sfarsitul anului 2004, chiar in ziua de 26 decembrie, in Thailanda, a avut loc un cutremur care a depasit ca intensitate scara Richter, cutremur ce a fost cauza unui tsunami ce a luat peste 270 de mii de vieti. Cutremurul s-a intamplat la o adancime de 30 de km, la o distanta de 150 de km de Sumatra si a durat 8 minute. Apa a invadat tarmul cu o viteza de cca 32 de km pe ora, creeand niste valuri inalte de 3 metri. Ce este de neimaginat este faptul ca un oras aflat la o distanta de 4 km de tarmul Oceanului Pacific, a fost complet sters dupa harta din cauza valurilor ucigase.
Anul acesta ( ne aflam in anul 2005 ), au avut loc atatea inundatii devastatoare care desi nu au luat multe vieti, probabil ca in viitorul apropiat vor deveni sursa unei mari lipse de hrana, doarece dupa toate culturile inundate nu s-a mai putut salva nimic si daca alte tari nu ne vor ajuta cu haine, alimente si materiale de constructii pentru refacerea caselor inundate, vor ajunge si la noi sa moara oamenii de frig ( deoarece se apropie iarna ), disperare sau foame.
Ar mai fi si multe atentate, produse de catre oameni, care s-au soldat cu moartea unor oameni nevinovati, cele din Spania din data de 11 Martie 2004, de la trenurile care duceau lumea la lucru si cel din 11 Septembrie 2001 din turnurile gemene WTC din New York, atentate in care si-au pierdut viata si multi romani.
Dar cel mai sangeros atentat care a avut loc vreodata in lume, pe planeta asta, a fost cel de la Hiroshima, din data de 6 August 1945, in care la momentul detonarii bombei nucleare, au murit zeci si zeci de mii de oameni, dar ale caror efecte devastatoare, s-au resimtit si mult mai tarziu si asta datorita radiatiilor bombei ucigase, oamenii murind din cauza ei chiar si la mult timp de la explozia acesteia.
Explozia de la Cernobal din data de 26 Aprilie 1986 a fost doar un accident, dar si aceasta a avut urmari in momentul acela, dar si cu mult timp dupa, unii oameni care traiesc in apropierea centralei nucleare, mai au si azi unele probleme de sanatate.
Din pacate, multe dintre evenimentele care ajung sa produca moartea unor oameni, sunt produse tot de oameni, si daca nu le vom stopa, vom ajunge sa traim noi insine, in niste conditii de nesuportat. Nimeni nu ne garanteaza ca vom trai bine pana in ultima clipa a existentei lumii. S-ar putea sa traim pentru o perioada lunga de timp, poate chiar pe parcursul a sute de ani, sub niste calduri naucitoare, sa avem cu totii cate un tip de cancer datorita substantelor radioactive si a tuturor obiectelor a caror denumire se termina in cuvantul nucleara, a secetei datorate subtierii stratului de ozon din cauza poluarii, si a altor multe, multe probleme si evenimente pe care la momentul actual nu le dam nici un fel de importanta, dar care mai tarziu ne vor deranja intr-atat de tare, incat vom ajunge sa ne invinovatim singuri ca nu am luat masuri la timpul potrivit si asa cum trebuia. Si da, sfarsitul lumii chiar exista! Il producem noi prin ignoranta, prin indiferenta cu care traim unele lucruri si situatii.
Chiar trebuie sa fim atat de indiferenti? Oare nu tot noi vom avea de suferit? Oare chiar ne-a ajuns cat am trait? Dar copiii nostri? La ei nu ne gandim? Suntem oare chiar atat de egoisti incat sa nu ne gandim cat de cat la ei?
``Ce imi pasa mie ce va fi maine? Eu doar traiesc azi!``, aud mereu spunandu-se asta in jurul meu. Dar oare chiar nu iti pasa? Nu vreau sa cred ca tu, draga cititorule, esti chiar atat de indiferent la tot ce se intampla in jurul tau!
Haide sa schimbam lumea amandoi, putin cate putin, draga cititorule! Haide, stiu ca poti! Renunta sa mai arunci un gunoi la voia intamplarii, recicleaza o coala de hartie azi si vei ajuta la salvarea unui copac maine! Planteaza o planta, orice planta! Aceasta va deveni la maturitate o sursa de oxigen. Daca vei planta un copac, va fi si mai bine!
Sunt atatea lucruri de facut. Sfarsitul lumii chiar va veni la un moment dat, dar macar il putem amana un pic. De ce sa murim azi, cand o putem face maine?
Astept ajutorul tau!

Ratiune sau instinct primar? - capitolul 12

Si totusi, pentru toate aceste lucruri despre care am vorbit in articolul trecut, avem nevoie de ratiune sau de instinct primar? Este nevoie sa gandim profund sau sa ne aruncam pur si simplu cu capul inainte fara a ne gandi la consecinte? Ce sa alegem? Sa traim toata viata dupa niste legi pe care ni le dicteaza altii sau sa ne ascultam intuitia, dar sa nu avem pe cine da vina atunci cand ajungem la concluzia ca nu am luat de altfel cea mai buna decizie? Oare traim cu lumea de pe strada sau cu noi insine? E bine sa avem incredere in noi sau sa ii lasam pe altii sa ne conduca viata dupa bunul lor plac? Oare altii chiar sunt mai inteligenti ca noi? Oare nu au trecut si ei la un moment dat prin exact acelasi proces de evolutie pe care il strabatem noi acum? Nimeni nu s-a nascut invatat si nimeni nu le poate ordona altora sa faca doar ceea ce vor ei sa faca! Poate unii dintre ei sunt mai inteligenti ca noi la varsta asta, dar poate si noi vom fi, peste zece ani, de exemplu, la fel de inteligenti cum sunt ei acum.
Tocmai de aceea e recomandat ca atunci cand simtim ca totul va fi bine, sa ne ascultam intuitia. De multe ori s-ar putea sa avem dreptate cu deciziile pe care le luam si chiar daca gresim, macar ne-am facut-o cu mana noastra. Nu am intrebat pe nimeni altcineva, nu am deranjat alte persoane din jurul nostru ca mai apoi sa spunem ca:`` Uite, respectiva persoana e de vina! Ea m-a invatat cum sa procedez!``
Oricum, ca sa te iei dupa intuitie, tot ai nevoie de un pic de ratiune, de un gram de inteligenta ca sa pui lucrurile in balanta.
Ratiune sau instinct primar? Eu zic ca un pic din amandoua! In fond nimeni nu a omorat pisica! Aceasta are noua vieti. S-a omorat singura, putin cate putin. Nu sufla in ciorba ca ai sa te arzi cu iaurt!
Amandoua sunt bune deopotriva: si ratiunea dar si intuitia. Asta-i parerea mea!

marți, octombrie 03, 2006

Rutina sau lucruri bine definite? - capitolul 11

Ajungem in viata sa facem exact aceleasi lucruri pentru a ne trai existenta. Mergem mereu pe exact aceleasi drumuri fara a ne gandi insa ca am devenit pur si simplu niste roboti. Nu stim sa mai facem nimic altceva decat ceea ce am invatat la inceputul carierei noastre profesionale. Cu greu se mai rup unii dintre noi, cei mai indrazneti de altfel, de rutina asta molipsitoare si incearca sa mai invete si alta meserie, sa mai cunoasca si alte lucruri decat cele pe care le stiu deja.
Ne e frica de necunoscut sau doar de ceea ce nu am cunoscut inca?
Recunosc de altfel, spre rusinea mea, ca si eu fac parte din categoria acelor persoane carora le e frica sa mai invete si altceva decat acele lucruri bine stiute si bine depozitate acolo undeva, in mintea noastra. Ne e teama sa o luam din nou de la zero. Mi-e teama de necunoscut dar mai teama imi e ca nu voi putea face fata cerintelor oamenilor din jurul meu, ca ii voi dezamagi cu lipsa mea de experienta si ca voi ajunge sa fiu si eu la randul meu dezamagita. Nu am incredere, pur si simplu, in fortele mele propii. Si probabil ca exista pe lumea asta o multime de persoane care gandesc la fel ca mine.
Nu vrem ca cineva sa ne deranjeze de la culcusul nostru cald, din rutina noastra cea de toate zilele, facem mereu si mereu exact aceleasi lucruri la nesfarsit, ca si cum am fi niste roboti, ne lipseste pur si simplu creativitatea; poate doar artistii si creatorii de moda sa aiba parte de ea.
Ar trebui ca pana la urma, sa avem cu totii curajul de a ne arunca cu capul inainte. In fond si la urma urmei, ce am avea de pierdut? Poate ca am pierde doar rutina, care nici nu e buna mereu, dar am castiga de altfel foarte multi admiratori. Multor oameni le plac persoanele curajoase, indraznete, cele carora nu le e frica de necunoscut, multi dintre ei isi doresc chiar sa traiasca si sa lucreze alaturi de aceste persoane extraordinare, de aceste persoane care au curaj sa puna capat rutinei.
Haide-ti sa fim cu totii indrazneti! Nimeni nu spune ca va fi usor, dar totusi merita incercat! Exista o vorba care spune ca:`` Un timid nu a avut niciodata o femeie frumoasa!``, iar alta care spune ca:``De ce ti-e frica, de aia nu scapi!``
Daca ai curaj si nu vei lasa propiile temeri sa te bantuie poti ajunge chiar propiul tau sef. Totul poate evolua in favoarea ta daca ai vointa si nu arati ca totusi ti- e putin frica. Toata smecheria consta in faptul de a sti sa schimbi lucrurile la locul potrivit, in momentul potrivit!

duminică, octombrie 01, 2006

Natura umana si inumana - o realitate atat de complexa - capitolul 10

Toti pomii seamana intre ei, toate animalele au patru membre, toate pasarile au doua aripi, toate izvoarele pornesc din munti, toti oamenii seamana intre ei, toti cainii au acelasi latrat, toate lucrurile de pe lume pornesc de la aceeasi baza de structura - celula. Totul pe lumea asta pare atat de complex si totusi este atat de simplu. Natura isi urmeaza cursul ei firesc, in fiecare an natura renaste, traieste si moare sau hiberneaza.
Arborii o iau mereu de la capat: intai inmuguresc, apoi infloresc, fructele se dezvolta, se coc, se strica sau cad din copaci daca noi nu le culegem, apoi frunzele se usuca, se ingalbenesc si urmeaza acelasi curs firesc, asemanator cu cel al fructelor. Animalele si pasarile, la fel ca si oamenii, se nasc, traiesc si invata din experienta lor, imbatranesc si apoi mor. Dar totusi, la toate astea exista renasterea. Toti avem in noi samanta de a duce mai departe lumea asta atat de complexa, cu bucuriile si grijile ei.
Este atat de minunat sa stii ca natura isi reia mereu cursul ei firesc si ca noi contribuim mereu la acest proces de intinerire si renastere, in fiecare an al naturii. Toate vietuitoarele care se deplaseaza pe acest pamant au doi ochi, o inima, doi plamani, un suflet si o viata de trait. Toti au un rol binedefinit in cursul vietii. Toti arborii au cate o tulpina, radacini si o coroana mai mult sau mai putin frumoasa. Si prin aceasta se aseamana foarte mult cu restul plantelor existente pe acest taram de basm pe care il putem numi pur si simplu inestimabil.
Probabil ca Terra este cea mai frumoasa planeta din univers, prima cauza pentru care o putem numi astfel se datoreaza faptului ca aceasta este plina de viata. La noi pana si natura moarta are farmecul ei. Chiar si un copac uscat are farmecul lui, doar prin faptul ca acesta si-a trait viata, a razbit prin multe ierni grele si multe vitregii ale vremii, care daca ar fi fost om si ar fi putut vedea si auzi, ar reuni toate aceste intamplari observate si studiate de-a lungul vietii in niste legende.
Totul este atat de bine calculat pe lumea asta, te gandesti, iti pui o gramada de intrebari si ajungi la o gramada de raspunsuri incat totul ajunge sa ti se para atat de complex si terifiant, te gandesti cu groaza la cat de mic poti fi tu in univers. Si dupa cum bine spunea cineva si pot sa il citez, desi cuvantul nu este de fapt acelasi: ``Suntem prea mici pentru un univers atat de mare!``. Si totusi, daca vom sti sa pretuim natura, putem trai intr-o atmosfera foarte linistita, sa respiram un aer pur si racoritor, sa bem numai apa limpede si dulce de izvor, sa traim in liniste si armonie impreuna cu celelalte vietuitoare, sa petrecem un weekend sau o vacanta in niste locuri minunate unde nu se aude decat susurul pur al izvoarelor de munte, fosnetul frunzis al arborilor verzi sau aramii, in functie de anotimpul in care ne aflam; sau pentru altii care iubesc marea, valurile inspumate care se lovesc de plajele nisipoase si se rasfira peste acestea, aducand odata cu ele, putin din scoicile si cochiliile de melci ce au trait odata pe fundul acestei ape intinse parca la nesfarsit.
Si totusi toate acestea par prea complexe pentru a se fi ivit pur si simplu pe acest pamant dintr-o data, dar nici nu putem crede ca totul ar fi putut creat in doar sapte zile asa cum sta scris in Biblie sau de fapt in sase zile, deoarece in cea de-a saptea zi, Dumnezeu s-a odihnit. Toate vietuitoarele de pe lumea asta nu au fi putut fi create doar intr-o singura zi, cum de altfel nici omul.
Corpul uman este prea complex pentru a fi creat intr-o singura zi si cam aceleasi ``piese de ansamblu`` le regasim si la mamifere sau pasari: toate au cate o inima, un ficat, patru membre - doua superioare si doua inferioare, un cap, doi ochi, un nas sau cioc la pasari, o gura, un gat si alte parti ale corpului si organe care se aseamana foarte mult intre ele.
Si tocmai acest ansamblu de piese este prea complex pentru a fi creat doar de natura umana, fara ajutorul lui Dumnezeu. Toate lucrurile de pe lumea asta, omul nu ar fi putut sa le creeze nici intr-o mie de ani si totusi nici Dumnezeu nu ar fi putut fi chiar atat de mare incat sa poata cuprinde intreaga lume.
Daca ne luam dupa oamenii de stiinta, noi am evoluat din maimute, din doua specii de oameni preistorici, am ramas doar noi, homosapiens, cei mai destepti, cei mai inteligenti, cei care au reusit sa observe cel mai bine diferenta dintre bine si rau. Cei dinaintea noastra au ramas undeva in urma si au disparut pur si simplu sau au murit. Si totusi aceasta idee ar putea bate cap in cap faptul, cum ca Dumnezeu ar fi creat omul: pe Adam din tarana si pe Eva din coasta lui Adam. Dar nici gradina din Rai (Edenul) si sarpele ispititor nu ar mai fi existat de fel. Si totusi totusi care dintre cele doua variante este cea corecta? Oare sarpele nu este decat un personaj de poveste, acesta reprezentand numai omul parsiv, siret, insistent, tulburator si aducator de ispite? Oare Eva a fost declarat creata din coasta lui Adam, doar pentru simplul fapt ca se spune ca aceasta i-ar fi inferioara barbatului, ca trebuie sa se ingrijeasca de barbatul ei si sa i se supuna acestuia pana la moartea unuia dintre cei doi?
Si totusi omul este o fiinta atat de inteligenta, incat am putea spune ca acesta a evoluat prea mult in ultimii doua sute de ani, ajungand cu statutul sau de om stiutor la toate si de toate, la niste moduri de a-si duce existenta si la a crea in jurul lui niste lucruri prea complexe si prea complicate incat am putea declara cu mana pe inima, ca acesta se afla cu adevarat deasupra intregii lumi si deasupra tuturor vietuitoarelor ce populeaza planeta, acestea din urma facand exact aceleasi lucruri pe care le faceau si la inceputul facerii lumii.
Suntem cea mai inteligenta specie de pe Terra, planeta albastra!

Sinuciderea , o ultima solutie? - capitolul 9

Ajungem sa ii condamnam pe sinucigasi pentru gesturile pe care le fac pentru a-si lua viata, dar nu ne gandim nici o clipa la faptul ca ei nu sunt decat niste victime ale societatii. Multe dintre faptele lor iau nastere datorita regulilor impuse de societate, multi dintre ei se simt vinovati pentru un incovenient pe care l-au provocat altor persoane si pentru ca nu pot trai cu ideea de ``Ce va zice lumea?``, isi pun capat zilelor fara a se gandi insa la consecinte, la ce vor lasa in urma lor.
Oare chiar nu exista nici o solutie pentru greseala pe care au savarsit-o? Ei nu se inchipuie decat aratati cu degetul de catre societate, la cum se va uita lumea la ei pe strada, gandindu-se la ce lucruri oribile a putut face viitorul sinucigas. Dar oare nu ii condamnam noi insine la moarte doar prin faptul de a-i arata cu degetul? Oare noi suntem chiar asa de perfecti incat sa ajungem sa ii condamnam pe altii? Preotii nu ii primesc nici in biserica, dupa ce acestia si-au pus capat zilelor, deoarece biserica ii considera niste lasi care nu au avut curaj sa infrunte vitregiile vietii. Multi isi pun capat zilelor din diverse motive pur si simplu penibile: cum ar fi faptul de a fi parasit de catre iubit sau iubita; altii sunt condamnati de catre societate pentru a fi altfel decat restul lumii, cum ar fi de exemplu homosexualii; altii isi iau pur si simplu viata din disperarea de a nu mai sti cum sa faca fata saraciei crunte in care se zbat. Si ce e mai grav e faptul ca societatea nu ii ajuta sa scape de saracie, ba chiar se uita la ei cu dispret. Unii dintre ei, cei care nu fura, cer de lucru, cer chiar sa munceasca ceva pentru a nu primi totul pe gratis, dar multi dintre noi ne uitam la ei cu sila deoarece ii vedem jegosi si prost imbracati. Dar pentru ca sunt refuzati, ajung si acestia la randul lor sa fure, apoi nemaizarind nici o raza de speranta in viitor, nici o oportunitate in gasirea unei rezolvari pentru un trai mai bun, isi pun capat zilelor prin diverse metode.
Noi ar trebui sa ii ajutam pe toti acestia nu inainte de a fi prea tarziu. Nu trebuie neaparat sa ii acceptam daca nu ne plac ca oameni, dar am putea macar sa nu ii mai aratam cu degetul. Sa ii ignoram pur si simplu. Oare legile noastre nescrise sunt chiar mai bune decat ceea ce vrem noi sa credem ca este bine sau rau pentru oamenii de pe lumea asta? Cu ce drept vrem noi sa ii judecam pe altii? Oare nu am gresit si noi vreodata in viata noastra, la un moment dat?
Exista pe lumea asta multe persoane asa zis credincioase, care se duc la biserica, aprind lumanari atat pentru cei vii cat si pentru cei morti, se roaga pentru diverse lucruri, situatii si persoane, dar care atunci cand parasesc usa bisericii si ajung din nou acasa, incep sa ii injure si sa ii barfeasca pe altii. Si atunci ma intreb cu ce oare suntem noi mai buni decat restul oamenilor? Bineinteles, nu ma refer aici la toate persoanele existente in biserica pe timpul slujbelor, ci doar la o mica parte dintre acestea.
Eu nu ma duc in biserica, deoarece si eu mai injur din cand in cand atunci cand nu imi convine ceva sau de cineva. Si atunci ma intreb daca eu merit sa intru in biserica la cat sunt de pacatoasa si de rea. Doar nu o sa ma astept ca Dumnezeu sa ma ierte mereu pentru toate greselile pe care le fac. Ar fi o dovada de nesimtire sa intru in biserica, mereu sa ma inchin, sa ma spovedesc si sa ma rog, apoi sa ies in lume, sa injur iar si sa vreau raul cuiva, sa intru din nou in biserica pentru a ma ruga si apoi sa o iau mereu cu injuratul de la capat. Crede-ti ca toate aceste lucruri pot continua mereu la nesfarsit? Eu nu cred!
Tocmai de aceea nu ar trebui sa ii aratam mereu pe altii cu degetul. Dovada: nici noi nu suntem perfecti!
Si totusi este sinuciderea o ultima solutie? De multe ori in viata ne aflam la rascruce de drumuri si din pacate nu exista nici un semn care sa ne arate directia spre care sa ne indreptam: spre bine sau spre rau.
Desi exista intuitie, acel al saselea simt care ne sesizeaza drumul cel bun, de multe ori ni se intampla sa alegem exact drumul cel prost, iar mai tarziu in viata ajungem sa ne intrebam daca schimbam directia de mers, oare ne-ar fi fost mai bine? Oare destinul nostru ar fi fost cu totul altul? Poate nu vom sti niciodata acest lucru, deoarece de foarte putine ori ni se mai ofera si o a doua sansa, aceea de a ne lua dupa intuitia pe care prima data am ignorat-o.
Si totusi sinuciderea nu este si nu va fi niciodata ultima solutie. Cel mai bine ar fi sa astepti sa vezi ce iti va oferi viata! S-ar putea sa ai chiar unele surprize: unele placute, altele mai putin placute, iar altele poate chiar amuzante. Cel mai bine ar fi sa te uiti in urma la trecutul tau si sa observi ca ai trecut prin niste situatii din care la momentul oportun nu stiai cum sa mai iesi si sa faci haz de necaz, deoarece credeai in momentul acela ca ``ti s-au inecat toate corabiile``!
Poate asta te va imbarbata in asa fel incat de acum inainte, cand te vei mai intalni cu astfel de situatii in viitorul tau, sa te gandesti la faptul ca poti trece peste obstacole, indiferent cat de mici sau de mari pot fi acestea, la fel cum ai facut si altadata. Si nu uita cel mai important lucru de pe lumea aceasta:
Zambeste, maine poate fi mai rau!

vineri, septembrie 29, 2006

Iubire neconditionata - capitolul 8

Tocmai am scris despre acest lucru, despre acei prieteni care ne iubesc si tin la noi indiferent de ce fel de oameni suntem, despre acei prieteni care sunt ei insisi atat de darnici si intelegatori incat in preajma lor uitam de toate grijile si problemele si nu ne mai temem de nimic.
E atat de bine sa iubesti fara sa te gandesti ca vei primi ceva in schimb, incat acest lucru te face sa simti ca plutesti deasupra tuturor, ca zbori deasupra tuturor, ca zbori deasupra intregii lumi, te face sa te simti mai bun si mai frumos decat un inger.
Cine a urcat vreodata pe varful unui munte stie de fapt la ce ma refer, cunoaste acel sentiment de ``stapan al lumii``, acea senzatie de eliberare si de salvare a mintii si sufletului de toate grijile si problemele care ne framanta zi de zi, uitam de toate persoanele care ne-au facut vreodata rau, de toate persoanele care ne urasc sau barfesc pe la spate, de tot raul din lume. Suntem de fapt in culmea extazului, suntem fericiti fara a fi de altfel cei mai bogati oameni din lume, putem fi chiar si cei mai saraci oameni din lume pentru ca acolo sus nu ne mai pasa de nimeni si nimic.
Si totusi acest sentiment de eliberare absoluta ne este dat doar de iubirea neconditionata. Acest sentiment este cel mai bine reprezentat in situatia in care suntem foarte indragostiti de cineva sau cand ne place de cineva foarte mult. In acele momente nu ne mai intereseaza de toate defectele pe care le intalnim la acea persoana, de faptele rele pe care le-a infaptuit si de toate vorbele rele pe care le-a grait. Suntem pur si simplu orbiti de dragoste, suntem cu capul in nori.
Si totusi e bine sa fim putin si cu picioarele pe pamant. Ni se intampla sa dam in viata de niste persoane de care pur si simplu ne indragostim, fara a vea insa parte de acea iubire idilica prezenta de obicei intre doua persoane de sex opus. Sper ca stiti la ce ma refer, nu?
Sunt acele persoane pe care le simpatizam pur si simplu. Sunt anumite persoane in lume care nu pot suferi acele persoane pe care noi le admiram pentru ca pur si simplu ne place felul lor de a fi. Acele persoane nu fac de altfel absolut nimic pentru a ne face sa ne indragostim de ele. Sunt pur si simplu simpatice.
Cateva exemple ar putea fi date de actorii de la Hollywood si nu numai: Anthony Quinn, Sophia Loren, Frank Sinatra care este si cantaret, de Cher, de foarte putini politicieni, deoarece dansii nu sunt prea apreciati de oamenii de rand, dar si de catre colegii de servici sau pur si simplu de oamenii de pe srada sau de vecinii pe care ii intalnim mai des.
Aceasta iubire este de fapt iubire neconditionata, iubim fara sa cerem nimic in schimb, am fi in stare sa donam si sange pentru persoanele pe care le simpatizam in cazul in care acestea ar avea un accident. Nu acceptam nimic in schimb sau de la ele si asta deoarece, daca ele zambesc si noi zambim, daca ele sunt suparate si noua ni se ineaca corabiile, daca ele se bucura si noi ne bucuram odata cu ele, daca lor le moare cineva cunoscut si noi suntem suparati de disparitia acelei persoane desi nu o cunosteam deloc.
E placut sa ajungi sa cunosti o astfel de iubire, o iubire care se afla mai presus fata de iubirea pe care o simti fata de propiul iubit sau iubita, desi si aceasta este la randul ei o iubire inestimabila. Este pur si simplu o iubire inaltatoare atat pentru spirit cat si pentru suflet.
Din fericire am cunoscut si eu o astfel de iubire, intamplator persoana respectiva fiind de sex opus. Si acum am acel sentiment fata de acea persoana, desi nu am mai vazut-o de mult timp. Dar stiu ca voi iubi acea persoana si chiar ma bazez pe faptul acesta, indiferent daca voi afla ca este casatorita, deoarece ma voi bucura de faptul ca si-a gasit fericirea, bineinteles daca si el la randul lui crede acelasi lucru, ca traieste in dragoste si armonie cu persoana respectiva; ca voi iubi acea persoana indiferent de nivelul social la care va ajunge, va cobori la limita subexistentei, se va inalta in societate ajungand cel mai bogat om din lume sau va ramane totusi acelasi om obisnuit pe care il stiu de-o viata. Oricum, indiferent de ce se va intampla cu mine sau cu el, acel sentiment nu va disparea. Ba chiar daca intr-o zi va ramane fara servici sau fara casa il voi consola, il voi sprijini si il voi asigura de faptul ca il voi ajuta sa aiba puterea sa vrea si sa ia totul de la capat. Si nici nu trebuie sa ii dezvalui numele, deoarece stiu ca daca va citi aceste randuri, cu siguranta se va recunoaste si isi va da seama ca despre el am scris.
Voi stiti despre ce vorbesc? Ati trait vreodata o astfel de iubire, neconditionata? Tot ce va pot spune este ca aceasta nu este decat o iubire care vine dintr-un suflet pentru alt suflet!

marți, septembrie 26, 2006

Singuratatea mea


Sunt singura si uneori sunt atat de singura incat tristetea devina uitata. Ma simt uneori ca un nisip intr-o clepsidra. Curg, ma pierd, clipe uitate intr-o jumatate de sticla. Si totusi cineva isi mai aduce aminte de mine. Si vine si intoarce clepsidra si o iau iar de la capat.
De aceea nu ajung nicaieri. Pentru ca ma pierd in trecut, in visele mele, in momentele ce mi le doresc netraite si uitate. Traiesc in prezent, in trecut sau in viitor? Nici eu nu stiu.
Poate sunt doar o aparitie a tuturor cosmarurilor mele.
``Am sa-ntind mana care te va primi!
Am sa rad si am sa plang cu tine
Tot mereu, am sa-ti fiu ecou!
Strange-ma in brate, iubeste-ma!
Asta vreau, asta vreau!
Fericire in schimb am sa-ti dau,
Am sa-ti dau, am sa-ti dau!
Pastreaza-ma doar ca pe un dar!``

Am sa astept sa ma suni
Cand tu acolo nu esti,
Am sa astept sa ma simti
Cand prin flori de gheata tu ai sa treci,
Am sa cad in visare,
Sperantele mele sunt reci,
Uitare de toate, iubire in veci,
Mainile si picioarele mele sunt reci.
Ma pierd in uitare, dorinte si vise,
Drumurile mele de maracine sunt pline
Esti tot ce vreodata mi-as fi putut dori,
Esti visul ce departe ma cheama,
Ma pierd catre drumul ce duce spre inima ta,
Ma pierd in iubire si in fulgii de nea.

Mie dor de tine iubire. Sunt singura, sunt atat de singura incat nimic nu ma mai poate scoate din cochilia mea. Nimeni in afara de tine, iubirea mea.
``Astept o schimbare,/Astept o minune;``
Astept sa ma iubesti azi la fel ca si maine!

Noi nu am mai vorbit de mult. Totul pe lumea asta este atat de gri fara tine. Astept sa dispara negrul din inima mea.
Tristetea ma doare, tristetea ma frange,
Carari de iubire imi doresc spre inima ta!

Poate visez la un cal alb, poate ca nu,dar cu siguranta tu esti printul din inima mea.

Iubirea ma frange,iubirea ma doare,
Acolo departe, in zare,
Acolo iubire, cu siguranta esti tu.

Gradinarii


Un pitic atat de mic facea baie intr-un ibric,
Pe sapun a alunecat si piticul s-a inecat.

A fost cam greu sa ii conving sa stea la pozat. :-D
Aveau multa treaba !

Cu blitz si fara blitz



Undeva, in apropiere de pestera Dambovicioarei

Peisaje



luni, septembrie 25, 2006

Castelul Bran


Paris --- 20 - 22 februarie 2004




Fara comentarii! Comentariile le atept de la voi!
Aceste poze sunt facute de fratele meu cu un aparat foto digital.

www.farmsjeans.ro


Daca locuiesti in Romania si esti una dintre acele persoane carora le place sa poarte jeansi, atunci eu iti recomand sa porti jeansii: Farms, Motto, Ranger, Lotus. Sunt foarte buni si rezistenti, atat la cusaturi, cat si la uzura lor zilnica si asta deoarece si eu contribui aproape in fiecare zi, cu exceptia zilelor de sambata si duminica, la producerea lor, inca de acum 6 ani, mai precis din data de 1 iulie 2000. Firma care se ocupa de producerea brandului FARMS, produce o gama variata de blugi, atat ca marime, cat si ca model, dar ca si culoare. Nu veti fi dezamagiti daca veti vizita magazinele noastre si asta deoarece este imposibil ca din gama diversa de modele si marimi, sa nu gasiti ceva pe gustul dumneavoastra. Si apropo, ca sa ai o stare de spirit buna atunci cand vei purta acesti blugi, ar fi bine, daca ai posibilitatea conectarii la internet, sa asculti postul de radio on-line: www.alternativ.ro
Pentru un machiaj ca la carte, valabil pentru ocazii speciale si nu numai, viziteaza site-ul cosmeticienei Ana:
www.machiaj. blogspot.com

http://maps.google.com/maps?f=q&source=s_q&hl=ro&geocode=&q=Bucuresti,+Romania&aq=0&sll=46.437857,-45.175781&sspn=0.01393,0.027595&ie=UTF8&hq=&hnear=Bucure%C8%99ti,+Bucure%C5%9Fti,+Rom%C3%A2nia&ll=44.29544,26.06104&spn=0.001808,0.003449&t=h&z=18

duminică, septembrie 24, 2006

Oamenii cu doua fete - capitolul 7

In viata intalinim tot felul de oameni. In mod special, imi plac foarte mult oamenii veseli, optimisti, cei plini de viata, cei care oricat de suparat si necajit ai fi, ei reusesc nu numai sa te faca sa zambesti, dar ajungi sa faci si glume pe seama starii tale generale de mai inainte. Ma bucur de fiecare data cand ii reintalnesc pe acesti oameni, oricand pe parcursul vietii. Ei sunt acei oameni care ar trebui sa fie de fapt nemuritori, dar pentru ca nemurirea nu este de fapt posibila, mi-ar placea ca sa ii revad pe toti acestia in Rai, sa fiu inconjurata numai de ei, bineinteles, numai daca asta exista.
Dar totusi exista si o serie de persoane opuse oamenilor de genul optimisti si plini de viata. Si nu ma refer de fapt la persoanele pesimiste si posomorate, cele pentru care nu exista decat jumatatea goala a paharului, ci la cele care se aseamana de altfel foarte mult cu cele plina de viata, dar care sunt de fapt acele persoane care isi doresc sa moara capra vecinului, acele persoane care sunt de fapt cu doua fete.
Acestea sunt niste fiinte foarte lingusitoare, iti fac complimente, te asigura de tot sprijinul si suportul lor moral in momentele grele ale vietii, iti asculta toate pasurile, iti mai si garanteaza ca totul va fi bine desi nici ele nu sunt sigure de asta.
Dar de fapt aceste persoane nu fac altceva dacat sa iti infinga cutitul in spate atunci cand nu esti atent. De abia asteapta sa barfeasca cu alte persoane niste lucruri despre tine care sunt de altfel secrete ale tale si pe care ar fi trebuit sa nu le dezvalui nimanui niciodata. Aceste persoane nu isi urmaresc decat propiul interes, desi nu stiu ce interes ar putea avea barfindu-i pe altii.
Din fericire exista si opusul acestor persoane; sunt acei prieteni de nadejde, cei pe care ne place sa ii numim prieteni de familie sau prieteni pe viata, sunt acei prieteni care ne iubesc neconditionat, cei care sunt alaturi de noi si la bine si la rau. Din pacate acestia sunt foarte greu de gasit dar si mult mai greu de pastrat, mult mai greu de mentinut relatia cu ei. Ei nu asteapta cadouri, complimente, ajutor. Se multumesc cu ceea ce ofera ei, cu simpla noastra bucurie la vederea lor, cu simpla noastra prezenta.
Eu urasc de altfel oamenii lingusitori. Sunt de parere ca daca ai ceva de cerut, cere; daca ai ceva zis, spune, dar nu te ascunde dupa degete, nu incerca sa pari altfel decat esti de fapt, nu iti impune anumite standarde pe care nu le poti atinge. Gandeste-te ca ai tot timpul din lume pentru a ajunge o persoana apreciata si respectata in societate, la fel cum sunt si cei cu niste functii foarte importante, atat din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere social sau cei cu o inteligenta sclipitoare. Incearca sa fii un observator atent, nu o persoana invidioasa.
Nu-ti lua o personalitate de imprumut, dar nici nu te mentine prea mult un om al culiselor, un observator! Invata de la cei pe care ii invidiezi si incearca sa pui in practica ceea ce fac si ei!
Ai grija de tine, dar si de ceilalti!

Dezastre si calamitati - capitolul 6

Asteptam sa se schimbe ceva. Nu ne mai place ca temperaturile depasesc pragul de 40 de grade Celsius, ca ploua prea mult sau din contra, ca este seceta, ca sunt prea multe cutremure si de o prea mare intensitate, ca aerul este irespirabil, ca sunt gunoaie peste tot unde te uiti, ca lumea ne injura pe strada si noi dam vina tot pe ei, ca sunt caini care ne musca atunci cand trecem prin dreptul lor si inca multe, multe alte lucruri pe care le cunoastem sau nu, de care suntem constienti ca exista sau nu exista.
Ne-am gandit vreo clipa ca poate noi suntem vinovati de majoritatea lucrurilor existente in lume? De cate ori se intampla vreun dezastru, undeva in lume, avem un principal vinovat: Dumnezeu. Mda! E mult mai usor sa gasesti un vinovat decat sa incerci sa intelegi de la ce a putut porni totul si a face ceva pentru ca data viitoare sa nu se mai repete catastrofa. Se spune ca este mai bine sa previi decat sa tratezi. Sunt multe situatii in care aceste vorbe chiar isi au rostul. Intr-adevar, sunt lucruri pe care nu le putem evita, oricat am incerca, cum ar fi de exemplu cutremurele.
Dar totusi sunt multe lucruri pe care le putem face sa dispara sau ca situatie sa se imbunatateasca vizibil. Am putea sa nu mai defrisam padurile, sa taiem numai copacii uscati sau foarte batrani, cei care stau sa cada. Lipsa padurilor duce de fapt la aparitia alunecarilor de teren, la aparitia unor temperaturi duse la extrem, a aerului irespirabil si poate chiar a inudatiilor. Trebuie sa gasim solutii pentru asigurarea materiei prime mobilierului din lemn si a altor produse din lemn, fara sa distrugem insa padurile! Poate ar trebui sa producem mobila din plastic (P.V.C.)?
Faptul ca de multe ori ne injura lumea pe strada nu ar fi o problema prea mare daca noi am incerca sa evitam anumite persoane prost crescute. Dar poate mai suntem si noi de vina atunci cand ne bagam in niste situatii care pur si smplu nu ne privesc. Iar in legatura cu cainii vagabonzi, ar trebui sa ii ignoram si pe acestia in masura in care putem, dar in cazul in care avem o bucata de paine la noi sau un os, ar fi bine sa i le aruncam, astfel cainele va avea ceva de lucru pana ne indepartam de locul cu pricina. In nici un caz acestia nu trebuie atacati, alungati cu pietre, injurati sau mai stiu eu ce! La violenta acestia vor reactiona tot cu violenta, poate chiar cu o mai mare violenta fata de aceea cu care noi i-am atacat. S-ar putea sa ajungem la spital intr-o stare foarte grava, ceea ce nu ne va placea.
Dar cea mai mare problema pe care o avem si pe care putem sa o indepartam, sunt gunoaiele care sunt peste tot, chiar si pe unde ne asteptam mai putin. Mie cateodata imi e lehamite de toate gunoaiele aruncate fara nici o jena peste tot pe unde apuca fiecare. Sunt locuri unde exista cosuri de gunoi, ghene sau tomberoane, dar lumea arunca gunoaiele tot pe jos. Daca fiecare dintre noi ar renunta sa mai arunce cate o sticla goala, un ambalaj de mancare, un ambalaj gol de tigari sau orice alt gunoi pe jos azi, lumea ar fi mai curata maine.
Voi nu vreti o Romanie mai curata, dragi cititori? Eu da!
Eu zic ca azi putin, maine putin, si, cine stie, poate intr-un an Romania va fi mai curata. Nu asteptati sa faca altul curat in urma voastra, incercati sa nu mai faceti voi mizerie!
Sunt orase in tara, de exemplu Brasovul, care sunt mai curate si mai linistite decat este capitala tarii, Bucuresti. Nu stiu de ce i se spune ``Micul Paris``?! Credeti-ma, nu are nici o legatura cu Parisul, capitala Frantei! Parisul este un oras frumos, cu o arhitectura clasica, cu niste cladiri elegante, nu foarte inalte, cu niste strazi pe care nu gasesti nici o groapa, oricat ai cauta si cu ce ai cauta, poti cauta chiar si cu microscopul, tot n-ai sa gasesti o groapa, cu niste canalizari foarte bine gandite, cu niste oameni foarte amabili cu strainii, fara caini ``comunitari``si cu atat de putini vagabonzi pe strazi incat nici nu le simti prezenta.
Am zarit intr-un restaurant din Paris, un vagabond extrem de amabil. A intrat in restaurant, s-a asezat la o masa, si-a aprins o tigara si a comandat vanzatorului de la tejghea o cafea. In timp ce ii era adusa cafeaua, baiatul de la tejghea l-a rugat pe vagabond sa isi stinga tigara aratand spre ceilalti clienti din restaurant si desi nu stiu de fapt franceza, am inteles din gesturile vanzatorului ca este posibil ca nu toata lumea sa fie fumatoare sau sa suporte fumul de tigara. Vagabondul s-a conformat imediat, ba chiar a pronuntat un simplu `` Multumesc!`` grait in limba lui Voltaire.
Francezii pun un mare pret pe turisti, pe spatiile verzi extrem de ingrijite, pana si copacii sunt taiati si aranjati, coroana lor fiind taiata in linie dreapta de parca ar fi trecut un avion pe deasupra lor si le-ar fi retezat varfurile.
Parisul parca ar fi un oras numai pentru turisti. Exista o serie larga de magazine in care poti gasi harti ale orasului si ale metroului parizian, pricipalul mijloc de transport al capitalei franceze, nu foarte piperate ca pret, o serie larga de obiective turistice deschise aproape toata saptamana, cu exceptia zilei de duminica, si o gama larga de vaporase foarte elegante cu care te poti plimba pe fluviul Sena. Au si multe reflectoare uriase cu niste lumini albastre a caror raza de lumina ajunge pana la nori. Aceste reflectoare formeaza niste jocuri de lumini care te duc cu gandul la spectacolele exceptionale ale lui Jean Michelle Jarre. Au si celebrul cimitir Pierre Lachaise, un fel de Bellu al lor care este vizitat de o multime de nostalgici si in care sunt inmormantati printre altii, celebrii: La Fontaine, Molierre, Honore de Balzac, Jim Morisson, Edith Piaf si chiar celebrul compozitor roman George Enescu. Si singurul lucru pe care dai bani la intrarea in cimitir, sunt harti ale cimitirului, in diferite limbi de circulatie internationala. M-a surprins si faptul ca nu se platesc taxe pentru filmat si fotografiat, am putut sa pozez si in interiorul celebrei catedrale Notre-Dame.
Romanii au multe de invatat de la francezi si nu numai, de la toate tarile curate si civilizate, cum sa se poarte cu niste straini, cum sa ii trateze pe acestia si cum sa mentina Bucurestiul la niste standarde foarte ridicate de curatenie si amabilitate.
Am uitat sa va spun ca francezii pun mare pret si pe persoanele handicapate. Masinile de transport in comun sunt concepute la nivelul bordurilor de pe marginea strazilor, iar in fast-food-urile si magazinele pariziene exista lifturi de sticla special concepute pentru acestia. Majoritatea restaurantelor pariziene de tipul fast-food, fiind de fapt concepute pe trei niveluri: subsol, parter si etajul unu.
Romanii n-ar trebui sa mai denumeasca Bucurestiul ``Micul Paris``, pana nu fac ca acesta sa semene macar un pic cu capitala Frantei. Parisul este un oras care miroase a parfum de la un capat la altul, in schimb Bucurestiul este un oras care miroase a mizerie, poluare, violenta si trafic infernal.
Dar din fericire, romanasule iubitor de tara, si tu poti schimba, putin cate putin, imaginea Bucurestiului si a Romaniei in general! Renuntarea la aruncarea unui gunoi azi, la voia intamplarii, poate duce la o Romanie mai curata maine!
Si daca ziua de maine nu ar mai sosi niciodata pentru noi, haide-ti sa traim si sa iubim azi cu aceeasi intensitate cu care am trai si iubi maine, stiind ca aceasta va fi ultima zi pentru noi!

Omul si destinul sau - capitolul 5

Se spune ca fiecare om isi are destinul sau, ca fiecare dintre noi isi are locul rezervat acolo pe pamant, fiecare om are o misiune a sa ce trebuie dusa la bun sfarsit. Daca am sta sa ne gandim ca Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi cate un destin dinainte bine stabilit, putem ajunge la concluzia ca de fapt noi nu traim in prezent, ci ca noi am fi de fapt o parte a trecutului. Dumnezeu stie dinainte, la fiecare om, cand s-a nascut acesta, unde a invatat, cand si cu cine s-a casatorit, cand a avut propii copii si cand s-a nascut fiecare, cand acestia i s-au casatorit si la urma cand acest om a murit.
Voua nu vi se pare o aberatie? De unde stie Dumnezeu ca eu, in urcusul meu pe treptele vietii, nu voi fi influentata de catre alte persoane, fapte si diferite situatii limita, de catre, sa le zicem probleme, legate de catre natura din jurul meu.
Oare chiar depindem atat de mult de altii incat nu ne putem crea propiul destin? Oare chiar exista ursitoare? Eu cred ca acestea, nu sunt, de fapt, decat niste legende. Mi se pare aberant sa cred, de altfel, ca destinul nostru depinde intr-o mare masura de ceea ce planuiesc ursitoarele, de catre ceea ce vrea Dumnezeu sa se intample cu noi si de catre cele trei lucruri pe care le alegem atunci cand ni se rupe turta daca suntem fete sau ni se taie motul daca suntem baieti.
Inseamna atunci ca noi degeaba avem ratiune, degeaba ne aflam la rascruce de drumuri, doarece au ales altii pentru noi soarta noastra. Oare noi putem schimba doar deciziile care nu au nici o legatura cu destinul; cum ar fi alegerea covorului pe care o sa il punem in sufragerie, mancarea pe care o gatim seara acasa dupa o zi obositoare de lucru, programul de la televizor, marca si tipul de masina pe care o folosim in familie si alte decizii marunte?
Dupa parerea mea fiecare om isi alege singur soarta. Intr-o mai mica sau mai mare masura, putem fi influentati de catre oamenii din jurul nostru. Eu nu vreau sa cred in destinul dinainte stabilit, deoarece am asteptat unele lucruri sa se intample si de fapt acestea nu s-au intamplat, dar sunt de acord cu ideea ca unele lucruri care trebuiau sa se intample, chiar s-au intamplat. Destin dinainte bine stabilit sau simpla coincidenta?
Sunt unele momente in viata cand avem acele premonitii legate de catre rudele apropiate, cand putem prevede chiar si o divergenta intre doua sau mai multe persoane la care noi o sa luam parte sau poate doar vom asista, cand avem sentimentul acela ciudat ca ceva rau o sa se intample sau un sentiment de deja-vu. Cercetatorii spun ca este telepatie, ca dupa o perioada mai lunga de timp petrecuta de doua persoane impreuna, acestia ajung la acele sentimente si trairi pe care cercetatorii le-au denumit telepatii. Totusi exista si sentimente ciudate legate de catre persoane straine noua, de catre niste situatii cu care pana mai inainte nu aveam nici o legatura si chiar niste sentimente legate de catre aparitia unor cutremure, a unor furtuni, tornade sau alte fenomene de o intensitate foarte mare.
Mie mi s-a intamplat sa stiu cu o seara inainte ce subiect o sa imi cada la un examen, ca o sa ma intalnesc cu niste persoane care o sa imi creeze probleme (controlorii R.A.T.B.) si au fost si cateva momente de deja-vu legate de cateva situatii prin care am trecut.
Si totusi omul trebuie sa lupte pentru destinul sau, sa se ia dupa propia intuitie. De multe ori mi s-a intamplat sa am niste intuitii foarte bune, dar din pacate nu m-am luat dupa ele si mai tarziu am regretat. Asa ca trebuie sa stii cand te afli la o rascruce de drumuri, care este calea cea mai buna pe care sa o urmezi. Daca crezi ca destinul nu iti ofera ceea ce iti doresti, incearca sa il schimbi, insa fara a ii afecta pe altii!
Ai incredere in propiile tale forte!

miercuri, septembrie 20, 2006

Egoismul si gandirea atotstiutoare-capitolul 4

Daca tot am vorbit despre Rai si Iad, sa ne gandim putin si la cei pentru care s-a inventat Reincarnarea, pentru cei care vor sa faca in viata urmatoare tot ce nu au putut face intr-aceasta. Unii dintre ei nu au putut face tot ce si-au dorit din diverse motive: nu au avut curajul de a lua viata in piept, unii nu au avut resursele materiale si financiare pentru a duce la bun sfarsit tot ceea ce si-au dorit, iar la altii au luat altcineva decizii in locul lor.
Din ce in ce ne maturizam, ajungem mai intelepti, mai ganditori, mult mai rationali ca in tinerete uitand de fapt ca si noi, atunci cand eram niste copii, ne aruncam mereu cu capul inainte, mai instinctivi, mai intuitivi si mai irationali decat o persoana de varsta a treia. Cu cat devenim mai maturi, cu atat ajungem mai mult sa dam sfaturi si sa rationalizam deciziile pe care le luam nu numai pentru noi, dar si pentru altii. Ne credem atotstiutori in toate cele desi exista domenii cu care nu avem absolut nici o legatura. Poate voi jigni multa lume cu aceste vorbe, dar sa nu uitam ca a te abtine sa dai mereu sfaturi este de fapt o dovada de intelepciune, sa invatam si sa ii ascultam pe altii, nu sa ne credem mereu buricul pamantului. Sunt prea dura, nu?
Dar oare tu cititorule, nu te-ai gandit vreodata ca daca te-ar fi lasat bunica, ai fi ajuns la stele, metaforic vorbind? Am zis exemplar bunica, dar ar putea fi vorba, de fapt, de orice alta persoana dintre apropiatii nostri. Ar fi bine ca din cand in cand sa ii mai lasam si pe altii sa faca ce vor, dar totusi sa incercam sa nu ii lasam sa aleaga calea cea mai rea, sa nu fim egoisti si sa ne gandim ca de fapt vrem sa faca ei ceea ce nu am reusit noi sa facem la momentul oportun.
Sunteti de acord cu mine?

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Reincarnarea sau viata de dincolo de moarte - capitolul 3

Atata lume, ajunsa la varsta maturitatii, se roaga in biserici pentru a ajunge cu bine dincolo de moarte, toti cred in existenta ingerilor, a paradisului, a raiului etern, pana si celebrele persoane, numite de altfel si bombe umane, ce fac parte, in marea lor majoritate, din tarile arabe, si care isi iau singuri viata, si pe a altora in acelasi timp, convinsi fiind si cu incredere asigurati, de catre Biblia lor araba, numita de altfel Coran, ca vor ajunge in Rai.
Oare? Oare chiar exista raiul? Atunci va trebui sa existe cu siguranta si Iadul! Si totusi au existat unele persoane care atunci cand au iesit din coma dupa o lunga perioada de suferinta, acestia avand diverse boli, au declarat ca au ajuns in Rai, iar ca la dreapta lui Dumnezeu stateau oamenii buni, iar la stanga lui Dumnezeu, cei rai. Atunci se pune intrebarea: De ce cred oamenii ca Raiul este sus, iar Iadul este jos? Daca Iadul este posibil sa nu existe, deoarece toate persoanele rele sa afla la stanga Tatalui, atunci poate ca nici Raiul nu exista?! Si se pune, de altfel, o alta intrebare: Daca Iadul nu exista, atunci nici Satana nu exista si deci Dumnezeu ar fi singurul conducator? El ar fi, de fapt, si Binele si Raul, si Raiul dar si Iadul, si cred de altfel ca cea mai stiintifico-fantastica intrebare pe care pot sa va o pun, este daca nu cumva Dumnezeu a creat Iadul si l-a inventat pe Satana pentru a face lumea mai buna?
Veti spune:``-Oh, Doamne, ce teorie nebuna!``. Dar ganditi-va putin! Daca voi credeti in Rai, atunci de ce nu ati crede si in Iad? Daca va e frica de Dumnezeu, atunci ar trebui sa va fie si mai frica de Satana, de draci si de foc; daca exista binele, atunci, normal, ca ar trebui sa existe si raul si invers; intre minciuna si adevar nu ar mai fi nici o diferenta, nu?
Si totusi de ce am crede in ceva ce nu am vazut niciodata?Doar pentru ca asa e scris in Biblie?Doar pentru ca asa spun preotii? Sa credem in viata de dincolo de moarte? Dar n-ar fi terifiant sa descoperim ca de fapt nu exista nimic dincolo de moarte? Ca murim pur si simplu, ca o planta care este rupta pentru hrana noastra zilnica sau ca o floare care sta in vaza, apoi se ofileste si moare? Doamne, n-ar fi inspaimantator sa stii ca tot pentru ce ai luptat o viata, se duce pe ``Apa Sambetei``, atunci cand parasim aceasta lume?
Ma uit de multe ori, la unele persoane care isi cumpara cele mai tari masini, cele mai scumpe televizoare, cele mai luxoase vile. Si totusi, la ce bun toate astea? Oricum nu luam nimic dincolo!?! Amaratul ala fara nici un ban in buzunar, isi doreste si el cate putin din toate astea, dar stie, de fapt, ca nu va reusi niciodata sa aiba toate aceste lucruri sau obiecte, indiferent cat va munci. Oare cine se va uita la un amarat ca el?
Si totusi, de aceea ``s-a inventat`` Reincarnarea, pentru cei mai fricosi dintre noi, pentru cei care nu au facut in viata aceasta tot ce si-au dorit. Si eu sunt una dintre acele persoane care cred in Reincarnare, dintre acele persoane care vor sa faca in viata urmatoare, tot ce nu au putut face in aceasta. Desi am doar 28 de ani la momentul cand scriu aceste randuri, sunt sigura de faptul ca tot nu imi va ajunge timpul pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Vreau sa pictez, vreau sa colind muntii in lung si in lat, vreau sa iubesc si sa fiu iubita la randul meu, vreau sa las pe aceasta lume 2 copii, vreau sa am cel mai bun sot pe care nu l-a avut vreodata cineva, vreau sa ajut oamenii, in mod special pe cei care ii iubesc, vreau sa fiu bogata ca sa pot oferi cadouri la toata lumea, si o multime de alte lucruri pe care nici nu le mai tin minte!!! Credeti ca Dumnezeu ma va ajuta sa realizez toate astea? Credeti ca Dumnezeu imi va da suficienti ani, incat sa pot sa le fac pe toate? Ei, voi ce ziceti? Da sau nu?
Se zice ca e mai bine sa iti para rau de ceea ce ai facut, decat de ceea ce nu ai facut inca. Si totusi mie imi pare rau si de ceea ce nu am putut inca sa fac.
Voi nu sunteti de acord cu mine?

Omul, invidia si ura - capitolul 2

In primul capitol sau prefata, care este valabila, obligatorie as putea spune, la orice roman care abordeaza o idee, aveam de gand sa inchei acolo scurtul si neexistentul meu roman; dar de fapt m-am gandit ca persoana care isi pune in primul rand intrebari despre existenta lui Dumnezeu sunt mai intai de toate si de fapt eu. Poate eu sunt cea care are nevoie de confirmarea faptului ca Dumnezeu exista.
De curand am scris o poezie numita ``Rugaciune`` din care vreau sa va dezvalui o strofa:
``Ooo, Doamne, fereste-ma de vrei,
De cei ce nu-mi dau nume,
E lumea ta atat de rea
Si mila mie de tine!``
Da, intr-adevar, mila, caci daca vrei sa rezisti la atata invidie si ura, trebuie sa fii un supraom ca sa faci fata. Si oare ce om ar putea rezista la atatea lucruri rele daca nu Dumnezeu? Oare eu as putea rezista rautatii oamenilor? Nu, in nici un caz! In mijlocul oamenilor vreau sa fiu o dura, sa arat ca vorbele ce mi le spune lumea imi sunt indiferente, dar de fapt nu este asa. De multe ori, atunci cand ajung acasa, pun capul pe perna si incep sa plang, dar nu vreau sa ma vada nimeni, trebuie sa par o invicibila, `` Sa cred ca iubirea nu moare/ Ucisa de un planset de om intristat.``- un alt citat dintr-o poezie de-a mea.
In ziua de azi nu vrem sa moara doar capra vecinului, de fapt, daca se poate, vrem sa moara si vecinul odata cu ea. Doar, doar ne-o ramane si noua in urma cate ceva din agoniseala lui de-o viata. Poate ca sunt prea dura dezvaluind aceasta afirmatie, dar vad atata rautate in jurul meu in fiecare zi incat ma intreb daca mai are rost sa mai existam pe acest pamant? Oare Dumnezeu vrea sa scape de noi sau vrea doar sa ne sperie? Totusi e cam macabru sa omori atatia oameni doar ca sa ii sperii pe altii. Si iarasi ma intreb daca Dumnezeu exista sau doar ne amagim singuri?
Oh Doamne, daca nu ar mai exista atata ura, oare am fi noi mai fericiti? Sau ar aparea alte sentimente mai puternice, necunoscute inca? Oare tu cititorule, crezi ca vei avea puterea de a schimba lumea? Uite, acuma cand iesi din locuinta, ca sa te duci la magazinul din colt, ca sa iti cumperi paine, gandeste-te pentru o clipa si la cel mai amarat om decat tine! Gandeste-te macar ca intr-o zi ai putea sa fii tu in locul lui! Desi nu crezi inca lucrul acesta, este foarte posibil sa ti se intample! Nu stii niciodata ce o sa fie maine: poate azi esti cel mai bogat om din Romania, poate maine vei fi cel mai sarac om din Romania. Crede-ma, totul este posibil si se poate intampla mult mai repede dacat iti poti tu inchipui! Opreste-te o clipa si daca il intalnesti in cale ofera-i cate ceva din bunatatea ta: ultimul ban din buzunar, o bucata de paine sau chiar o urare de bunastare si sanatate! Si daca o sa te injure, ce? Dupa ce vei pleca tu, sigur o sa fie surprins de reactia ta, si crede-ma, o sa-si doreasca sa procedeze si altul la fel ca tine, si maine altul, si poimaine altul, si tot asa pana ce lumea va deveni din ce in ce mai buna. Ce zici, esti de acord cu mine?
Daca as putea reduce, cu aceasta carte, un pic din procentul de rautate existent in lume, as fi si eu mai fericita. Nici eu nu sunt perfecta, ba chiar sunt departe de a fi perfecta. Si totusi, de ce va rog pe voi sa schimbati lumea? Pentru ca si eu vreau sa o schimb! Imi recunosc greselile, recunosc si greselile altora, dar totusi, nu arat altora cu degetul, greselile lor. Incerc sa fiu propiul meu judecator, sa actionez ca si cum altii au toate drepturile si eu nici unul, sa invat sa traiesc dar sa ii las si pe altii sa traiasca la randul lor, sa cred, ca mai exista totusi un strop de speranta in sufletul fiecaruia, ca inca nu a murit si ultimul strop de speranta ce mai exista in noi, speranta si dorinta de a crede, ca totusi nu mai suntem chiar atat de egoisti incat sa ne gandim numai la bunastarea noastra. Sa nu ne transformam in niste stafii dupa moarte, cautand sa ne reparam singuri greselile trecutului.
Haide-ti sa mai schimbam cate ceva acum, cat mai este inca timp, sa nu asteptam sa vina altii sa ne ajute, sa ne reparam singuri greselile trecutului!
Va multumesc!

joi, septembrie 14, 2006

Incercari

O parte din mine a murit,
O parte din mine traieste,
O parte din mine e rea,
O parte din mine iubeste!

Capitolul ``Framantari `` face parte din romanul ``Exista, oare, Dumnezeu?``, roman pe care am incercat sa il scriu, dar din cauza nerabdarii, romanul a iesit foarte scurt. Dar nu-i nimic, eu oricum voi incerca sa il public pe tot pe site. Sper sa va placa si mai sper sa nu creez dificultati in dezvaluirea opiniilor mele in contradictie cu lumea inconjuratoare :) !

Lasa-ma sa traiesc sub o raza de soare,
Lasa-ma sa visez sub cerul instelat,
Sa cred ca iubirea nu moare
Ucisa de un planset de om (copil) intristat!

Motto-ul acestui roman este:
Daca pamantul ar fi populat de o singura floare, oare ai rupe-o?

miercuri, septembrie 13, 2006

Rugaciune

Ooo, noapte ce nu-mi vii nicicand;
Ooo, viata solitara;
Trecut-au oameni pe pamant,
Trecu si-o alta viata!?!

Mi-e inima de tine plina
Si sufletul amar,
Te asteptai o viata-ntreaga
Sa-mi dai un simplu sfat.

Ooo, Doamne, fereste-ma de vrei,
De cei ce nu-mi dau nume;
E lumea ta atat de rea
Si mila mie de tine!

Coboara-ti ochii spre pamant,
Priveste acest covor de inimi;
Inalta-ma catre castelul tau,
Primeste-ma cu ingeri!

La cea fost buna viata mea?
Acum sunt iar cu tine;
Ma intorc iarasi pe pamant,
Da-mi ambalaj de suflet!

Aud un planset de copil,
Lumina ma-nconjoara;
Din sufletul meu ratacit
Se naste iar o viata.

Coboara-ti mana catre el,
Priveste-l cum adoarme,
Cladeste-i soarta cu un sfat,
Sa`nchei a mea povara!

``Fii fericit si nu uita
Ca-n viata toate`s trecatoare,
Ca si iubirea se mai pierde uneori
Prin ganduri, fapte si`amintiri!``

Iti multumesc, Destinul meu,
Da vietilor un nume!
Allah, Dumnezeu sau Buddha,
Pentru toti acelasi.

duminică, septembrie 10, 2006

Vis de copil

Craiasa blanda si firava,
O floare lasa-mi aici pe masa
Sa stiu c-ai fost si ai sezut
Pe scaun langa patul meu!
Craiasa buna din povesti,
Vin de coboara-n visul meu,
De-o lume-ntreaga sa-mi vorbesti,
De imparati si imparatese
Ce varsa lacrimi de tristete
Ca fata lor cea mai frumoasa
De zmeu a fost rapita aseara!
Sa-mi spui cum Fat-frumos zelos
Trecut-a mari si munti pe jos,
Cum el pe zmeu l-a intalnit,
Cu palosul el l-a lovit
Si a zis atat:``-Fata-i a mea
Si nu ti-o dau oricat ai vrea!``
Iar zmeul rase in urma lui,
Graind se pare in sinea lui,
Ca el e puternic si mare,
Ca munti el poate sa rastoarne;
Grait-a zmeul nu stiu cui?!
Dar Fat-frumos nu-l auzi,
El dus cu fata a fost demult
Pe alte plaiuri mai frumoase,
Nu ca ale zmeului, intunecate.
Si trei zile nunta a tinut,
Grai craiasa inseninata,
Si au jucat si-au petrecut
Iara pe zmeu l-au aruncat
Intr-un cazan cu serpi.
Craiasa buna din povesti,
Tu cand de povestit ai terminat,
Priveste-mi tenul pistruiat
Si da-mi un dulce sarutat!

luni, septembrie 04, 2006

Si tot nu mi-am luat aparat :(((

Si tot nu mi-am luat aparat foto digital. Poate sunt dezamagita, poate nu. Oricum nu pot capta cu privirea obiectivului de aparat, toate imaginile existente in lume. Sunt prea multe si prea frumoase. Nici trei vieti daca as avea nu mi-ar ajunge pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Poate devin turist de profesie si doar asa voi reusi sa pun totul in practica.Voi ce ziceti, exista meseria asta?
Dar totusi am gasit o metoda. In curand voi posta pe site, cateva fotografii facute cu aparatul cu film. Sper ca nu veti fi dezamagiti daca pozele nu vor se ridica la nivelul asteptarilor voastre. Aparatele cu film nu capteaza acelasi gen de imagini ca aparatele foto digitale. Imaginile sunt un pic sterse si inchise la culoare. Dar totusi am si poze care pot concura ca imagine cu pozele facute de un aparat foto digital.
Primele mele poze au fost facute acum doi ani jumate. Atunci am castigat o excursie la Paris, datorita unei reviste speciale pentru femei. Am fost in perioada 20-21 februarie 2004. Atunci am tinut pentru prima oara in maini un aparat foto, desi am avut oacazia de a o face si inainte.
Un frate de al mamei mele a fost fotograf de semi-profesie. Semi-profesie, deoarece din amatorism a ajuns sa faca poze la nunti si botezuri, chiar si la inmormantari. Tin minte cum venea in capitala (acesta fiind de fapt din orasul Tecuci, judetul Galati) si isi cumpara solutii, hartie si alte accesorii necesare la realizarea fotografiilor. Vanzatoarea incerca sa ii bage pe gat hartie foto de proasta calitate, nestiind ca acesta era de fapt expert. De, asa se comporta unele vanzatoare cu oamenii din provincie, ii considera mai fraieri. Rusinica,rusinica,rusinica! Avea laboratorul foto chiar la el acasa .
Si totusi de ce oare nu m-a pasionat de atunci fotografia? Pentru ca nu aveam curaj. Credeam ca nu ma pricep la nimic. Imi era frica sa nu ii stric unchiului meu aparatul foto. Acum regret, dar totusi incerc sa recuperez, pe cat posibil timpul pierdut. Sper sa si reusesc! :-D
Asa ca sper ca o sa va placa fotografiile pe care o sa le postez cat de curand pe site!?! Dar atentie: nu suport, totusi, criticele dure! Asa ca va rog: incercati, pe cat posibil, sa nu fiti prea duri in exprimare!
Va multumesc pentru intelegere si incurajari!

sâmbătă, septembrie 02, 2006

Framantari-capitolul 1

Stam si ne intrebam oare de ce au loc atatea inundatii? De ce exista atatea cutremure? De ce oamenii se omoara intre ei fara nici o remuscare? Oare chiar exista Dumnezeu? Sau poate nu!Altfel, de ce ne-am indoi de bunatatea oamenilor? De ce am crede ca oamenii gandesc cu totul altceva atunci cand ne fac complimente? De ce nu mai suntem iubiti de catre propiii copii? De ce ne indoim de batranii nostri? De ce nu mai credem in ziua de maine si in propiile noastre puteri? De ce?
Sau poate toate astea sunt un test al lui Dumnezeu de a ne incerca, de a vedea daca inca mai suntem buni unul cu celalalt, de a ne intelege propiile temeri si dureri si de a ne uita inainte, la generatia urmatoare!?
Oare chiar avem incredere in viitorul nostru? Cum oare am putea crede ca, copiii nostri vor fi capabili sa schimbe lumea, cand de fapt nici noi nu am facut-o? Degeaba omori un criminal, cand de fapt, prin omararea acestuia devii tu insuti un criminal. Degeaba esti invidios pe averea altuia, cand de fapt, daca ai fi mai atent la pasiunile si priceperea unora dintre membrii familiei tale, ai descoperi ca poate si tu ai putea sa faci ceva in privinta sporirii bunului tau material. Trebuie doar sa ai vointa si capacitate de munca!
Oare chiar am devenit atat de rai incat Dumnezeu nu ne mai vrea pe acest pamant? Oare chiar credem ca noi suntem mai buni decat semenii nostri? Sau fructul oprit ne-a afectat pe toti in egala masura fara sa ne dam seama sau sa nu vrem sa ne dam seama?
Incep sa ma intreb daca Dumnezeu chiar exista sau l-am creat noi in nevoia de a mai infrana in noi instinctele rele? Sa nu uitam ca Iisus a fost, mai intai, condamnat la moarte de catre preotii musulmani si de abia mai apoi de catre oamenii de rand. Oamenii au ales mai intai criminalul, pe Baraba, si apoi pe Iisus, dar numai dupa ce acesta a murit.
Sa nu uitam ca omul a pornit mai intai, in evolutia sa pe scara umana, cu instinctul de vanatoare si acum vaneaza absolut totul, de la laudele sefului pentru munca depusa la birou, pana la cele nevinovate ale propiilor copii: ``Tati, esti minunat! Iti multumim pentru cadourile de Craciun!``; de la complimentele sotiei, pana la cele pe care le auzim pe strada in urma noastra:``Ia uite ce bine arata omul asta!``. Chiar si pe colegul de birou ajungem sa il invidiem, desi daca ne-am gandi putin, poate si el ar avea motive sa ne invidieze la randul sau.
In loc sa intrebam pe cineva cum a reusit in viata, noi ajungem sa traim cu temerea si invidia ca nu o sa fim niciodata ca ei. Se spune ca daca iti doresti cu ardoare ceva, poti in final sa capeti ceea ce iti doresti, dar numai cu ceva efort, ceea ce omul mai bine renunta si invidiaza decat sa depuna un pic de efort.
Iertati-ma ca inchei aici, dar totusi as mai avea ceva de adaugat, un citat de undeva!De unde? Nici eu nu stiu, deoarece nici eu nu imi scriu de unde le adun si strang laolalta. Iata:
``Insulta te aseaza sub inamicul tau, razbunarea te pune pe aceeasi trepta cu el, dar numai iertarea te inalta deasupra lui!``.
Sper ca ve-ti intelege!

vineri, august 11, 2006

Dorinta de eternitate

As vrea sa plang,sa tip,sa urlu,
C-atata timp cat pe pamant am vietuit,
Nu am putut prin foc sa birui
Puterea marilor iubiri!

As vrea sa cred ca morti cand vom ajunge,
Stapani pe propriile puteri vom fi,
Iar amintirile noastre toate
Intr-un manunchi de amintiri vor dainui!

Dorinta

Ah, iubire ce imi sfasie inima,
Maini inmiresmate ce ma leaga
De stalpul dragostei,
As vrea sa traiesc la nesfarsit
Aceasta betie ce ne uneste sufletele
Si ne face sa ne simtim
Una si aceeasi persoana;
As vrea sa imi spui la nesfarsit:
Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!

luni, iulie 10, 2006

Dragostea la prima vedere - Eseu

Ce este dragostea la prima vedere? O nimica toata! Vezi pe cineva de care iti place foarte mult si iti spui: ``M-am indragostit!``. Dar de fapt de cine te-ai indragostit? De buzele acelea senzuale ce iti infierbinta privirea? De ochii aceia salbatici ce iti mistuie sufletul? Dar ce te faci daca ajungi langa acea persoana de care iti place foarte mult si ai sa descoperi ca nu este decat o fiinta plina de ganduri si dorinte carnale? Iti vei spune: ``La ce bun sa mai caut pe cineva bun la suflet si iubitor cand toti sunt la fel?`` Dar nu, nu iubire, nu asa trebuie sa gandesti, deoarece nu toate persoanele sunt facute din unul si acelasi aluat! Invata sa-i afli mai intai gandurile, sentimentele, dorintele! Invata sa crezi in capacitatea omului de a iubi: la inceput cu inima, apoi cu sufletul si tocmai la urma cu trupul!

duminică, iulie 09, 2006

off-uri

Azi am navigat pe site-uri foto. Si ma gandesc cu regret ca eu nu am inca un aparat foto digital. La momentul actual ma chinui cu unul cu film de 35 mm. Regret de altfel si faptul ca nu am un scanner pentru a posta cateva din pozele facute cu aparatul asta care de altfel ma ajuta sa-mi fac o idee despre cum ar trebui sa arate o poza pentru a fi interesanta si pentru a spune o poveste. Pe oriunde mi se perinda pasii, vad diferite imagini pe care le-as poza, dar din pacate nu am tot timpul aparatul la mine. E mai greu cu un aparat normal. Imi cumpar film si fac poze intr-o singura zi pana mi se termina filmul. Apoi caut un laborator foto unde sa le developez. Si cei de la laboratorul foto nu scot toate pozele decat cele care li se par lor reusite. :( .Apoi regret faptul ca nu mai am film si iarasi trebuie sa ies in oras ca sa caut unul. Si cel mai mare regret e faptul ca iso la aparatele normale nu e schimbabil decat la schimbarea filmului. Scuza-ti repetarea! Mai ales daca sunt intr-un pelerinaj prin tara dau de imagini cu soare la care ma multumesc cu un iso de 200, dar dau si de imagini intunecate care nu-mi ies mereu asa cum ar trebui. Bine macar ca aparatul asta nu imi scoate marginile negre asa cum am vazut la alte aparate foto cu film, mai scumpe (al meu e primit cadou) . Oricum, in asteptarea unui aparat foto digital (canon powershotS3IS, pentru ca nu imi permit mai mult) , am sa descriu imaginile in cuvinte. Sper ca o sa va placa blog-ul meu?! So help us, God!

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse