Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

vineri, septembrie 29, 2006

Iubire neconditionata - capitolul 8

Tocmai am scris despre acest lucru, despre acei prieteni care ne iubesc si tin la noi indiferent de ce fel de oameni suntem, despre acei prieteni care sunt ei insisi atat de darnici si intelegatori incat in preajma lor uitam de toate grijile si problemele si nu ne mai temem de nimic.
E atat de bine sa iubesti fara sa te gandesti ca vei primi ceva in schimb, incat acest lucru te face sa simti ca plutesti deasupra tuturor, ca zbori deasupra tuturor, ca zbori deasupra intregii lumi, te face sa te simti mai bun si mai frumos decat un inger.
Cine a urcat vreodata pe varful unui munte stie de fapt la ce ma refer, cunoaste acel sentiment de ``stapan al lumii``, acea senzatie de eliberare si de salvare a mintii si sufletului de toate grijile si problemele care ne framanta zi de zi, uitam de toate persoanele care ne-au facut vreodata rau, de toate persoanele care ne urasc sau barfesc pe la spate, de tot raul din lume. Suntem de fapt in culmea extazului, suntem fericiti fara a fi de altfel cei mai bogati oameni din lume, putem fi chiar si cei mai saraci oameni din lume pentru ca acolo sus nu ne mai pasa de nimeni si nimic.
Si totusi acest sentiment de eliberare absoluta ne este dat doar de iubirea neconditionata. Acest sentiment este cel mai bine reprezentat in situatia in care suntem foarte indragostiti de cineva sau cand ne place de cineva foarte mult. In acele momente nu ne mai intereseaza de toate defectele pe care le intalnim la acea persoana, de faptele rele pe care le-a infaptuit si de toate vorbele rele pe care le-a grait. Suntem pur si simplu orbiti de dragoste, suntem cu capul in nori.
Si totusi e bine sa fim putin si cu picioarele pe pamant. Ni se intampla sa dam in viata de niste persoane de care pur si simplu ne indragostim, fara a vea insa parte de acea iubire idilica prezenta de obicei intre doua persoane de sex opus. Sper ca stiti la ce ma refer, nu?
Sunt acele persoane pe care le simpatizam pur si simplu. Sunt anumite persoane in lume care nu pot suferi acele persoane pe care noi le admiram pentru ca pur si simplu ne place felul lor de a fi. Acele persoane nu fac de altfel absolut nimic pentru a ne face sa ne indragostim de ele. Sunt pur si simplu simpatice.
Cateva exemple ar putea fi date de actorii de la Hollywood si nu numai: Anthony Quinn, Sophia Loren, Frank Sinatra care este si cantaret, de Cher, de foarte putini politicieni, deoarece dansii nu sunt prea apreciati de oamenii de rand, dar si de catre colegii de servici sau pur si simplu de oamenii de pe srada sau de vecinii pe care ii intalnim mai des.
Aceasta iubire este de fapt iubire neconditionata, iubim fara sa cerem nimic in schimb, am fi in stare sa donam si sange pentru persoanele pe care le simpatizam in cazul in care acestea ar avea un accident. Nu acceptam nimic in schimb sau de la ele si asta deoarece, daca ele zambesc si noi zambim, daca ele sunt suparate si noua ni se ineaca corabiile, daca ele se bucura si noi ne bucuram odata cu ele, daca lor le moare cineva cunoscut si noi suntem suparati de disparitia acelei persoane desi nu o cunosteam deloc.
E placut sa ajungi sa cunosti o astfel de iubire, o iubire care se afla mai presus fata de iubirea pe care o simti fata de propiul iubit sau iubita, desi si aceasta este la randul ei o iubire inestimabila. Este pur si simplu o iubire inaltatoare atat pentru spirit cat si pentru suflet.
Din fericire am cunoscut si eu o astfel de iubire, intamplator persoana respectiva fiind de sex opus. Si acum am acel sentiment fata de acea persoana, desi nu am mai vazut-o de mult timp. Dar stiu ca voi iubi acea persoana si chiar ma bazez pe faptul acesta, indiferent daca voi afla ca este casatorita, deoarece ma voi bucura de faptul ca si-a gasit fericirea, bineinteles daca si el la randul lui crede acelasi lucru, ca traieste in dragoste si armonie cu persoana respectiva; ca voi iubi acea persoana indiferent de nivelul social la care va ajunge, va cobori la limita subexistentei, se va inalta in societate ajungand cel mai bogat om din lume sau va ramane totusi acelasi om obisnuit pe care il stiu de-o viata. Oricum, indiferent de ce se va intampla cu mine sau cu el, acel sentiment nu va disparea. Ba chiar daca intr-o zi va ramane fara servici sau fara casa il voi consola, il voi sprijini si il voi asigura de faptul ca il voi ajuta sa aiba puterea sa vrea si sa ia totul de la capat. Si nici nu trebuie sa ii dezvalui numele, deoarece stiu ca daca va citi aceste randuri, cu siguranta se va recunoaste si isi va da seama ca despre el am scris.
Voi stiti despre ce vorbesc? Ati trait vreodata o astfel de iubire, neconditionata? Tot ce va pot spune este ca aceasta nu este decat o iubire care vine dintr-un suflet pentru alt suflet!

marți, septembrie 26, 2006

Singuratatea mea


Sunt singura si uneori sunt atat de singura incat tristetea devina uitata. Ma simt uneori ca un nisip intr-o clepsidra. Curg, ma pierd, clipe uitate intr-o jumatate de sticla. Si totusi cineva isi mai aduce aminte de mine. Si vine si intoarce clepsidra si o iau iar de la capat.
De aceea nu ajung nicaieri. Pentru ca ma pierd in trecut, in visele mele, in momentele ce mi le doresc netraite si uitate. Traiesc in prezent, in trecut sau in viitor? Nici eu nu stiu.
Poate sunt doar o aparitie a tuturor cosmarurilor mele.
``Am sa-ntind mana care te va primi!
Am sa rad si am sa plang cu tine
Tot mereu, am sa-ti fiu ecou!
Strange-ma in brate, iubeste-ma!
Asta vreau, asta vreau!
Fericire in schimb am sa-ti dau,
Am sa-ti dau, am sa-ti dau!
Pastreaza-ma doar ca pe un dar!``

Am sa astept sa ma suni
Cand tu acolo nu esti,
Am sa astept sa ma simti
Cand prin flori de gheata tu ai sa treci,
Am sa cad in visare,
Sperantele mele sunt reci,
Uitare de toate, iubire in veci,
Mainile si picioarele mele sunt reci.
Ma pierd in uitare, dorinte si vise,
Drumurile mele de maracine sunt pline
Esti tot ce vreodata mi-as fi putut dori,
Esti visul ce departe ma cheama,
Ma pierd catre drumul ce duce spre inima ta,
Ma pierd in iubire si in fulgii de nea.

Mie dor de tine iubire. Sunt singura, sunt atat de singura incat nimic nu ma mai poate scoate din cochilia mea. Nimeni in afara de tine, iubirea mea.
``Astept o schimbare,/Astept o minune;``
Astept sa ma iubesti azi la fel ca si maine!

Noi nu am mai vorbit de mult. Totul pe lumea asta este atat de gri fara tine. Astept sa dispara negrul din inima mea.
Tristetea ma doare, tristetea ma frange,
Carari de iubire imi doresc spre inima ta!

Poate visez la un cal alb, poate ca nu,dar cu siguranta tu esti printul din inima mea.

Iubirea ma frange,iubirea ma doare,
Acolo departe, in zare,
Acolo iubire, cu siguranta esti tu.

Gradinarii


Un pitic atat de mic facea baie intr-un ibric,
Pe sapun a alunecat si piticul s-a inecat.

A fost cam greu sa ii conving sa stea la pozat. :-D
Aveau multa treaba !

Cu blitz si fara blitz



Undeva, in apropiere de pestera Dambovicioarei

Peisaje



luni, septembrie 25, 2006

Castelul Bran


Paris --- 20 - 22 februarie 2004




Fara comentarii! Comentariile le atept de la voi!
Aceste poze sunt facute de fratele meu cu un aparat foto digital.

www.farmsjeans.ro


Daca locuiesti in Romania si esti una dintre acele persoane carora le place sa poarte jeansi, atunci eu iti recomand sa porti jeansii: Farms, Motto, Ranger, Lotus. Sunt foarte buni si rezistenti, atat la cusaturi, cat si la uzura lor zilnica si asta deoarece si eu contribui aproape in fiecare zi, cu exceptia zilelor de sambata si duminica, la producerea lor, inca de acum 6 ani, mai precis din data de 1 iulie 2000. Firma care se ocupa de producerea brandului FARMS, produce o gama variata de blugi, atat ca marime, cat si ca model, dar ca si culoare. Nu veti fi dezamagiti daca veti vizita magazinele noastre si asta deoarece este imposibil ca din gama diversa de modele si marimi, sa nu gasiti ceva pe gustul dumneavoastra. Si apropo, ca sa ai o stare de spirit buna atunci cand vei purta acesti blugi, ar fi bine, daca ai posibilitatea conectarii la internet, sa asculti postul de radio on-line: www.alternativ.ro
Pentru un machiaj ca la carte, valabil pentru ocazii speciale si nu numai, viziteaza site-ul cosmeticienei Ana:
www.machiaj. blogspot.com

http://maps.google.com/maps?f=q&source=s_q&hl=ro&geocode=&q=Bucuresti,+Romania&aq=0&sll=46.437857,-45.175781&sspn=0.01393,0.027595&ie=UTF8&hq=&hnear=Bucure%C8%99ti,+Bucure%C5%9Fti,+Rom%C3%A2nia&ll=44.29544,26.06104&spn=0.001808,0.003449&t=h&z=18

duminică, septembrie 24, 2006

Oamenii cu doua fete - capitolul 7

In viata intalinim tot felul de oameni. In mod special, imi plac foarte mult oamenii veseli, optimisti, cei plini de viata, cei care oricat de suparat si necajit ai fi, ei reusesc nu numai sa te faca sa zambesti, dar ajungi sa faci si glume pe seama starii tale generale de mai inainte. Ma bucur de fiecare data cand ii reintalnesc pe acesti oameni, oricand pe parcursul vietii. Ei sunt acei oameni care ar trebui sa fie de fapt nemuritori, dar pentru ca nemurirea nu este de fapt posibila, mi-ar placea ca sa ii revad pe toti acestia in Rai, sa fiu inconjurata numai de ei, bineinteles, numai daca asta exista.
Dar totusi exista si o serie de persoane opuse oamenilor de genul optimisti si plini de viata. Si nu ma refer de fapt la persoanele pesimiste si posomorate, cele pentru care nu exista decat jumatatea goala a paharului, ci la cele care se aseamana de altfel foarte mult cu cele plina de viata, dar care sunt de fapt acele persoane care isi doresc sa moara capra vecinului, acele persoane care sunt de fapt cu doua fete.
Acestea sunt niste fiinte foarte lingusitoare, iti fac complimente, te asigura de tot sprijinul si suportul lor moral in momentele grele ale vietii, iti asculta toate pasurile, iti mai si garanteaza ca totul va fi bine desi nici ele nu sunt sigure de asta.
Dar de fapt aceste persoane nu fac altceva dacat sa iti infinga cutitul in spate atunci cand nu esti atent. De abia asteapta sa barfeasca cu alte persoane niste lucruri despre tine care sunt de altfel secrete ale tale si pe care ar fi trebuit sa nu le dezvalui nimanui niciodata. Aceste persoane nu isi urmaresc decat propiul interes, desi nu stiu ce interes ar putea avea barfindu-i pe altii.
Din fericire exista si opusul acestor persoane; sunt acei prieteni de nadejde, cei pe care ne place sa ii numim prieteni de familie sau prieteni pe viata, sunt acei prieteni care ne iubesc neconditionat, cei care sunt alaturi de noi si la bine si la rau. Din pacate acestia sunt foarte greu de gasit dar si mult mai greu de pastrat, mult mai greu de mentinut relatia cu ei. Ei nu asteapta cadouri, complimente, ajutor. Se multumesc cu ceea ce ofera ei, cu simpla noastra bucurie la vederea lor, cu simpla noastra prezenta.
Eu urasc de altfel oamenii lingusitori. Sunt de parere ca daca ai ceva de cerut, cere; daca ai ceva zis, spune, dar nu te ascunde dupa degete, nu incerca sa pari altfel decat esti de fapt, nu iti impune anumite standarde pe care nu le poti atinge. Gandeste-te ca ai tot timpul din lume pentru a ajunge o persoana apreciata si respectata in societate, la fel cum sunt si cei cu niste functii foarte importante, atat din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere social sau cei cu o inteligenta sclipitoare. Incearca sa fii un observator atent, nu o persoana invidioasa.
Nu-ti lua o personalitate de imprumut, dar nici nu te mentine prea mult un om al culiselor, un observator! Invata de la cei pe care ii invidiezi si incearca sa pui in practica ceea ce fac si ei!
Ai grija de tine, dar si de ceilalti!

Dezastre si calamitati - capitolul 6

Asteptam sa se schimbe ceva. Nu ne mai place ca temperaturile depasesc pragul de 40 de grade Celsius, ca ploua prea mult sau din contra, ca este seceta, ca sunt prea multe cutremure si de o prea mare intensitate, ca aerul este irespirabil, ca sunt gunoaie peste tot unde te uiti, ca lumea ne injura pe strada si noi dam vina tot pe ei, ca sunt caini care ne musca atunci cand trecem prin dreptul lor si inca multe, multe alte lucruri pe care le cunoastem sau nu, de care suntem constienti ca exista sau nu exista.
Ne-am gandit vreo clipa ca poate noi suntem vinovati de majoritatea lucrurilor existente in lume? De cate ori se intampla vreun dezastru, undeva in lume, avem un principal vinovat: Dumnezeu. Mda! E mult mai usor sa gasesti un vinovat decat sa incerci sa intelegi de la ce a putut porni totul si a face ceva pentru ca data viitoare sa nu se mai repete catastrofa. Se spune ca este mai bine sa previi decat sa tratezi. Sunt multe situatii in care aceste vorbe chiar isi au rostul. Intr-adevar, sunt lucruri pe care nu le putem evita, oricat am incerca, cum ar fi de exemplu cutremurele.
Dar totusi sunt multe lucruri pe care le putem face sa dispara sau ca situatie sa se imbunatateasca vizibil. Am putea sa nu mai defrisam padurile, sa taiem numai copacii uscati sau foarte batrani, cei care stau sa cada. Lipsa padurilor duce de fapt la aparitia alunecarilor de teren, la aparitia unor temperaturi duse la extrem, a aerului irespirabil si poate chiar a inudatiilor. Trebuie sa gasim solutii pentru asigurarea materiei prime mobilierului din lemn si a altor produse din lemn, fara sa distrugem insa padurile! Poate ar trebui sa producem mobila din plastic (P.V.C.)?
Faptul ca de multe ori ne injura lumea pe strada nu ar fi o problema prea mare daca noi am incerca sa evitam anumite persoane prost crescute. Dar poate mai suntem si noi de vina atunci cand ne bagam in niste situatii care pur si smplu nu ne privesc. Iar in legatura cu cainii vagabonzi, ar trebui sa ii ignoram si pe acestia in masura in care putem, dar in cazul in care avem o bucata de paine la noi sau un os, ar fi bine sa i le aruncam, astfel cainele va avea ceva de lucru pana ne indepartam de locul cu pricina. In nici un caz acestia nu trebuie atacati, alungati cu pietre, injurati sau mai stiu eu ce! La violenta acestia vor reactiona tot cu violenta, poate chiar cu o mai mare violenta fata de aceea cu care noi i-am atacat. S-ar putea sa ajungem la spital intr-o stare foarte grava, ceea ce nu ne va placea.
Dar cea mai mare problema pe care o avem si pe care putem sa o indepartam, sunt gunoaiele care sunt peste tot, chiar si pe unde ne asteptam mai putin. Mie cateodata imi e lehamite de toate gunoaiele aruncate fara nici o jena peste tot pe unde apuca fiecare. Sunt locuri unde exista cosuri de gunoi, ghene sau tomberoane, dar lumea arunca gunoaiele tot pe jos. Daca fiecare dintre noi ar renunta sa mai arunce cate o sticla goala, un ambalaj de mancare, un ambalaj gol de tigari sau orice alt gunoi pe jos azi, lumea ar fi mai curata maine.
Voi nu vreti o Romanie mai curata, dragi cititori? Eu da!
Eu zic ca azi putin, maine putin, si, cine stie, poate intr-un an Romania va fi mai curata. Nu asteptati sa faca altul curat in urma voastra, incercati sa nu mai faceti voi mizerie!
Sunt orase in tara, de exemplu Brasovul, care sunt mai curate si mai linistite decat este capitala tarii, Bucuresti. Nu stiu de ce i se spune ``Micul Paris``?! Credeti-ma, nu are nici o legatura cu Parisul, capitala Frantei! Parisul este un oras frumos, cu o arhitectura clasica, cu niste cladiri elegante, nu foarte inalte, cu niste strazi pe care nu gasesti nici o groapa, oricat ai cauta si cu ce ai cauta, poti cauta chiar si cu microscopul, tot n-ai sa gasesti o groapa, cu niste canalizari foarte bine gandite, cu niste oameni foarte amabili cu strainii, fara caini ``comunitari``si cu atat de putini vagabonzi pe strazi incat nici nu le simti prezenta.
Am zarit intr-un restaurant din Paris, un vagabond extrem de amabil. A intrat in restaurant, s-a asezat la o masa, si-a aprins o tigara si a comandat vanzatorului de la tejghea o cafea. In timp ce ii era adusa cafeaua, baiatul de la tejghea l-a rugat pe vagabond sa isi stinga tigara aratand spre ceilalti clienti din restaurant si desi nu stiu de fapt franceza, am inteles din gesturile vanzatorului ca este posibil ca nu toata lumea sa fie fumatoare sau sa suporte fumul de tigara. Vagabondul s-a conformat imediat, ba chiar a pronuntat un simplu `` Multumesc!`` grait in limba lui Voltaire.
Francezii pun un mare pret pe turisti, pe spatiile verzi extrem de ingrijite, pana si copacii sunt taiati si aranjati, coroana lor fiind taiata in linie dreapta de parca ar fi trecut un avion pe deasupra lor si le-ar fi retezat varfurile.
Parisul parca ar fi un oras numai pentru turisti. Exista o serie larga de magazine in care poti gasi harti ale orasului si ale metroului parizian, pricipalul mijloc de transport al capitalei franceze, nu foarte piperate ca pret, o serie larga de obiective turistice deschise aproape toata saptamana, cu exceptia zilei de duminica, si o gama larga de vaporase foarte elegante cu care te poti plimba pe fluviul Sena. Au si multe reflectoare uriase cu niste lumini albastre a caror raza de lumina ajunge pana la nori. Aceste reflectoare formeaza niste jocuri de lumini care te duc cu gandul la spectacolele exceptionale ale lui Jean Michelle Jarre. Au si celebrul cimitir Pierre Lachaise, un fel de Bellu al lor care este vizitat de o multime de nostalgici si in care sunt inmormantati printre altii, celebrii: La Fontaine, Molierre, Honore de Balzac, Jim Morisson, Edith Piaf si chiar celebrul compozitor roman George Enescu. Si singurul lucru pe care dai bani la intrarea in cimitir, sunt harti ale cimitirului, in diferite limbi de circulatie internationala. M-a surprins si faptul ca nu se platesc taxe pentru filmat si fotografiat, am putut sa pozez si in interiorul celebrei catedrale Notre-Dame.
Romanii au multe de invatat de la francezi si nu numai, de la toate tarile curate si civilizate, cum sa se poarte cu niste straini, cum sa ii trateze pe acestia si cum sa mentina Bucurestiul la niste standarde foarte ridicate de curatenie si amabilitate.
Am uitat sa va spun ca francezii pun mare pret si pe persoanele handicapate. Masinile de transport in comun sunt concepute la nivelul bordurilor de pe marginea strazilor, iar in fast-food-urile si magazinele pariziene exista lifturi de sticla special concepute pentru acestia. Majoritatea restaurantelor pariziene de tipul fast-food, fiind de fapt concepute pe trei niveluri: subsol, parter si etajul unu.
Romanii n-ar trebui sa mai denumeasca Bucurestiul ``Micul Paris``, pana nu fac ca acesta sa semene macar un pic cu capitala Frantei. Parisul este un oras care miroase a parfum de la un capat la altul, in schimb Bucurestiul este un oras care miroase a mizerie, poluare, violenta si trafic infernal.
Dar din fericire, romanasule iubitor de tara, si tu poti schimba, putin cate putin, imaginea Bucurestiului si a Romaniei in general! Renuntarea la aruncarea unui gunoi azi, la voia intamplarii, poate duce la o Romanie mai curata maine!
Si daca ziua de maine nu ar mai sosi niciodata pentru noi, haide-ti sa traim si sa iubim azi cu aceeasi intensitate cu care am trai si iubi maine, stiind ca aceasta va fi ultima zi pentru noi!

Omul si destinul sau - capitolul 5

Se spune ca fiecare om isi are destinul sau, ca fiecare dintre noi isi are locul rezervat acolo pe pamant, fiecare om are o misiune a sa ce trebuie dusa la bun sfarsit. Daca am sta sa ne gandim ca Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi cate un destin dinainte bine stabilit, putem ajunge la concluzia ca de fapt noi nu traim in prezent, ci ca noi am fi de fapt o parte a trecutului. Dumnezeu stie dinainte, la fiecare om, cand s-a nascut acesta, unde a invatat, cand si cu cine s-a casatorit, cand a avut propii copii si cand s-a nascut fiecare, cand acestia i s-au casatorit si la urma cand acest om a murit.
Voua nu vi se pare o aberatie? De unde stie Dumnezeu ca eu, in urcusul meu pe treptele vietii, nu voi fi influentata de catre alte persoane, fapte si diferite situatii limita, de catre, sa le zicem probleme, legate de catre natura din jurul meu.
Oare chiar depindem atat de mult de altii incat nu ne putem crea propiul destin? Oare chiar exista ursitoare? Eu cred ca acestea, nu sunt, de fapt, decat niste legende. Mi se pare aberant sa cred, de altfel, ca destinul nostru depinde intr-o mare masura de ceea ce planuiesc ursitoarele, de catre ceea ce vrea Dumnezeu sa se intample cu noi si de catre cele trei lucruri pe care le alegem atunci cand ni se rupe turta daca suntem fete sau ni se taie motul daca suntem baieti.
Inseamna atunci ca noi degeaba avem ratiune, degeaba ne aflam la rascruce de drumuri, doarece au ales altii pentru noi soarta noastra. Oare noi putem schimba doar deciziile care nu au nici o legatura cu destinul; cum ar fi alegerea covorului pe care o sa il punem in sufragerie, mancarea pe care o gatim seara acasa dupa o zi obositoare de lucru, programul de la televizor, marca si tipul de masina pe care o folosim in familie si alte decizii marunte?
Dupa parerea mea fiecare om isi alege singur soarta. Intr-o mai mica sau mai mare masura, putem fi influentati de catre oamenii din jurul nostru. Eu nu vreau sa cred in destinul dinainte stabilit, deoarece am asteptat unele lucruri sa se intample si de fapt acestea nu s-au intamplat, dar sunt de acord cu ideea ca unele lucruri care trebuiau sa se intample, chiar s-au intamplat. Destin dinainte bine stabilit sau simpla coincidenta?
Sunt unele momente in viata cand avem acele premonitii legate de catre rudele apropiate, cand putem prevede chiar si o divergenta intre doua sau mai multe persoane la care noi o sa luam parte sau poate doar vom asista, cand avem sentimentul acela ciudat ca ceva rau o sa se intample sau un sentiment de deja-vu. Cercetatorii spun ca este telepatie, ca dupa o perioada mai lunga de timp petrecuta de doua persoane impreuna, acestia ajung la acele sentimente si trairi pe care cercetatorii le-au denumit telepatii. Totusi exista si sentimente ciudate legate de catre persoane straine noua, de catre niste situatii cu care pana mai inainte nu aveam nici o legatura si chiar niste sentimente legate de catre aparitia unor cutremure, a unor furtuni, tornade sau alte fenomene de o intensitate foarte mare.
Mie mi s-a intamplat sa stiu cu o seara inainte ce subiect o sa imi cada la un examen, ca o sa ma intalnesc cu niste persoane care o sa imi creeze probleme (controlorii R.A.T.B.) si au fost si cateva momente de deja-vu legate de cateva situatii prin care am trecut.
Si totusi omul trebuie sa lupte pentru destinul sau, sa se ia dupa propia intuitie. De multe ori mi s-a intamplat sa am niste intuitii foarte bune, dar din pacate nu m-am luat dupa ele si mai tarziu am regretat. Asa ca trebuie sa stii cand te afli la o rascruce de drumuri, care este calea cea mai buna pe care sa o urmezi. Daca crezi ca destinul nu iti ofera ceea ce iti doresti, incearca sa il schimbi, insa fara a ii afecta pe altii!
Ai incredere in propiile tale forte!

miercuri, septembrie 20, 2006

Egoismul si gandirea atotstiutoare-capitolul 4

Daca tot am vorbit despre Rai si Iad, sa ne gandim putin si la cei pentru care s-a inventat Reincarnarea, pentru cei care vor sa faca in viata urmatoare tot ce nu au putut face intr-aceasta. Unii dintre ei nu au putut face tot ce si-au dorit din diverse motive: nu au avut curajul de a lua viata in piept, unii nu au avut resursele materiale si financiare pentru a duce la bun sfarsit tot ceea ce si-au dorit, iar la altii au luat altcineva decizii in locul lor.
Din ce in ce ne maturizam, ajungem mai intelepti, mai ganditori, mult mai rationali ca in tinerete uitand de fapt ca si noi, atunci cand eram niste copii, ne aruncam mereu cu capul inainte, mai instinctivi, mai intuitivi si mai irationali decat o persoana de varsta a treia. Cu cat devenim mai maturi, cu atat ajungem mai mult sa dam sfaturi si sa rationalizam deciziile pe care le luam nu numai pentru noi, dar si pentru altii. Ne credem atotstiutori in toate cele desi exista domenii cu care nu avem absolut nici o legatura. Poate voi jigni multa lume cu aceste vorbe, dar sa nu uitam ca a te abtine sa dai mereu sfaturi este de fapt o dovada de intelepciune, sa invatam si sa ii ascultam pe altii, nu sa ne credem mereu buricul pamantului. Sunt prea dura, nu?
Dar oare tu cititorule, nu te-ai gandit vreodata ca daca te-ar fi lasat bunica, ai fi ajuns la stele, metaforic vorbind? Am zis exemplar bunica, dar ar putea fi vorba, de fapt, de orice alta persoana dintre apropiatii nostri. Ar fi bine ca din cand in cand sa ii mai lasam si pe altii sa faca ce vor, dar totusi sa incercam sa nu ii lasam sa aleaga calea cea mai rea, sa nu fim egoisti si sa ne gandim ca de fapt vrem sa faca ei ceea ce nu am reusit noi sa facem la momentul oportun.
Sunteti de acord cu mine?

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Reincarnarea sau viata de dincolo de moarte - capitolul 3

Atata lume, ajunsa la varsta maturitatii, se roaga in biserici pentru a ajunge cu bine dincolo de moarte, toti cred in existenta ingerilor, a paradisului, a raiului etern, pana si celebrele persoane, numite de altfel si bombe umane, ce fac parte, in marea lor majoritate, din tarile arabe, si care isi iau singuri viata, si pe a altora in acelasi timp, convinsi fiind si cu incredere asigurati, de catre Biblia lor araba, numita de altfel Coran, ca vor ajunge in Rai.
Oare? Oare chiar exista raiul? Atunci va trebui sa existe cu siguranta si Iadul! Si totusi au existat unele persoane care atunci cand au iesit din coma dupa o lunga perioada de suferinta, acestia avand diverse boli, au declarat ca au ajuns in Rai, iar ca la dreapta lui Dumnezeu stateau oamenii buni, iar la stanga lui Dumnezeu, cei rai. Atunci se pune intrebarea: De ce cred oamenii ca Raiul este sus, iar Iadul este jos? Daca Iadul este posibil sa nu existe, deoarece toate persoanele rele sa afla la stanga Tatalui, atunci poate ca nici Raiul nu exista?! Si se pune, de altfel, o alta intrebare: Daca Iadul nu exista, atunci nici Satana nu exista si deci Dumnezeu ar fi singurul conducator? El ar fi, de fapt, si Binele si Raul, si Raiul dar si Iadul, si cred de altfel ca cea mai stiintifico-fantastica intrebare pe care pot sa va o pun, este daca nu cumva Dumnezeu a creat Iadul si l-a inventat pe Satana pentru a face lumea mai buna?
Veti spune:``-Oh, Doamne, ce teorie nebuna!``. Dar ganditi-va putin! Daca voi credeti in Rai, atunci de ce nu ati crede si in Iad? Daca va e frica de Dumnezeu, atunci ar trebui sa va fie si mai frica de Satana, de draci si de foc; daca exista binele, atunci, normal, ca ar trebui sa existe si raul si invers; intre minciuna si adevar nu ar mai fi nici o diferenta, nu?
Si totusi de ce am crede in ceva ce nu am vazut niciodata?Doar pentru ca asa e scris in Biblie?Doar pentru ca asa spun preotii? Sa credem in viata de dincolo de moarte? Dar n-ar fi terifiant sa descoperim ca de fapt nu exista nimic dincolo de moarte? Ca murim pur si simplu, ca o planta care este rupta pentru hrana noastra zilnica sau ca o floare care sta in vaza, apoi se ofileste si moare? Doamne, n-ar fi inspaimantator sa stii ca tot pentru ce ai luptat o viata, se duce pe ``Apa Sambetei``, atunci cand parasim aceasta lume?
Ma uit de multe ori, la unele persoane care isi cumpara cele mai tari masini, cele mai scumpe televizoare, cele mai luxoase vile. Si totusi, la ce bun toate astea? Oricum nu luam nimic dincolo!?! Amaratul ala fara nici un ban in buzunar, isi doreste si el cate putin din toate astea, dar stie, de fapt, ca nu va reusi niciodata sa aiba toate aceste lucruri sau obiecte, indiferent cat va munci. Oare cine se va uita la un amarat ca el?
Si totusi, de aceea ``s-a inventat`` Reincarnarea, pentru cei mai fricosi dintre noi, pentru cei care nu au facut in viata aceasta tot ce si-au dorit. Si eu sunt una dintre acele persoane care cred in Reincarnare, dintre acele persoane care vor sa faca in viata urmatoare, tot ce nu au putut face in aceasta. Desi am doar 28 de ani la momentul cand scriu aceste randuri, sunt sigura de faptul ca tot nu imi va ajunge timpul pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Vreau sa pictez, vreau sa colind muntii in lung si in lat, vreau sa iubesc si sa fiu iubita la randul meu, vreau sa las pe aceasta lume 2 copii, vreau sa am cel mai bun sot pe care nu l-a avut vreodata cineva, vreau sa ajut oamenii, in mod special pe cei care ii iubesc, vreau sa fiu bogata ca sa pot oferi cadouri la toata lumea, si o multime de alte lucruri pe care nici nu le mai tin minte!!! Credeti ca Dumnezeu ma va ajuta sa realizez toate astea? Credeti ca Dumnezeu imi va da suficienti ani, incat sa pot sa le fac pe toate? Ei, voi ce ziceti? Da sau nu?
Se zice ca e mai bine sa iti para rau de ceea ce ai facut, decat de ceea ce nu ai facut inca. Si totusi mie imi pare rau si de ceea ce nu am putut inca sa fac.
Voi nu sunteti de acord cu mine?

Omul, invidia si ura - capitolul 2

In primul capitol sau prefata, care este valabila, obligatorie as putea spune, la orice roman care abordeaza o idee, aveam de gand sa inchei acolo scurtul si neexistentul meu roman; dar de fapt m-am gandit ca persoana care isi pune in primul rand intrebari despre existenta lui Dumnezeu sunt mai intai de toate si de fapt eu. Poate eu sunt cea care are nevoie de confirmarea faptului ca Dumnezeu exista.
De curand am scris o poezie numita ``Rugaciune`` din care vreau sa va dezvalui o strofa:
``Ooo, Doamne, fereste-ma de vrei,
De cei ce nu-mi dau nume,
E lumea ta atat de rea
Si mila mie de tine!``
Da, intr-adevar, mila, caci daca vrei sa rezisti la atata invidie si ura, trebuie sa fii un supraom ca sa faci fata. Si oare ce om ar putea rezista la atatea lucruri rele daca nu Dumnezeu? Oare eu as putea rezista rautatii oamenilor? Nu, in nici un caz! In mijlocul oamenilor vreau sa fiu o dura, sa arat ca vorbele ce mi le spune lumea imi sunt indiferente, dar de fapt nu este asa. De multe ori, atunci cand ajung acasa, pun capul pe perna si incep sa plang, dar nu vreau sa ma vada nimeni, trebuie sa par o invicibila, `` Sa cred ca iubirea nu moare/ Ucisa de un planset de om intristat.``- un alt citat dintr-o poezie de-a mea.
In ziua de azi nu vrem sa moara doar capra vecinului, de fapt, daca se poate, vrem sa moara si vecinul odata cu ea. Doar, doar ne-o ramane si noua in urma cate ceva din agoniseala lui de-o viata. Poate ca sunt prea dura dezvaluind aceasta afirmatie, dar vad atata rautate in jurul meu in fiecare zi incat ma intreb daca mai are rost sa mai existam pe acest pamant? Oare Dumnezeu vrea sa scape de noi sau vrea doar sa ne sperie? Totusi e cam macabru sa omori atatia oameni doar ca sa ii sperii pe altii. Si iarasi ma intreb daca Dumnezeu exista sau doar ne amagim singuri?
Oh Doamne, daca nu ar mai exista atata ura, oare am fi noi mai fericiti? Sau ar aparea alte sentimente mai puternice, necunoscute inca? Oare tu cititorule, crezi ca vei avea puterea de a schimba lumea? Uite, acuma cand iesi din locuinta, ca sa te duci la magazinul din colt, ca sa iti cumperi paine, gandeste-te pentru o clipa si la cel mai amarat om decat tine! Gandeste-te macar ca intr-o zi ai putea sa fii tu in locul lui! Desi nu crezi inca lucrul acesta, este foarte posibil sa ti se intample! Nu stii niciodata ce o sa fie maine: poate azi esti cel mai bogat om din Romania, poate maine vei fi cel mai sarac om din Romania. Crede-ma, totul este posibil si se poate intampla mult mai repede dacat iti poti tu inchipui! Opreste-te o clipa si daca il intalnesti in cale ofera-i cate ceva din bunatatea ta: ultimul ban din buzunar, o bucata de paine sau chiar o urare de bunastare si sanatate! Si daca o sa te injure, ce? Dupa ce vei pleca tu, sigur o sa fie surprins de reactia ta, si crede-ma, o sa-si doreasca sa procedeze si altul la fel ca tine, si maine altul, si poimaine altul, si tot asa pana ce lumea va deveni din ce in ce mai buna. Ce zici, esti de acord cu mine?
Daca as putea reduce, cu aceasta carte, un pic din procentul de rautate existent in lume, as fi si eu mai fericita. Nici eu nu sunt perfecta, ba chiar sunt departe de a fi perfecta. Si totusi, de ce va rog pe voi sa schimbati lumea? Pentru ca si eu vreau sa o schimb! Imi recunosc greselile, recunosc si greselile altora, dar totusi, nu arat altora cu degetul, greselile lor. Incerc sa fiu propiul meu judecator, sa actionez ca si cum altii au toate drepturile si eu nici unul, sa invat sa traiesc dar sa ii las si pe altii sa traiasca la randul lor, sa cred, ca mai exista totusi un strop de speranta in sufletul fiecaruia, ca inca nu a murit si ultimul strop de speranta ce mai exista in noi, speranta si dorinta de a crede, ca totusi nu mai suntem chiar atat de egoisti incat sa ne gandim numai la bunastarea noastra. Sa nu ne transformam in niste stafii dupa moarte, cautand sa ne reparam singuri greselile trecutului.
Haide-ti sa mai schimbam cate ceva acum, cat mai este inca timp, sa nu asteptam sa vina altii sa ne ajute, sa ne reparam singuri greselile trecutului!
Va multumesc!

joi, septembrie 14, 2006

Incercari

O parte din mine a murit,
O parte din mine traieste,
O parte din mine e rea,
O parte din mine iubeste!

Capitolul ``Framantari `` face parte din romanul ``Exista, oare, Dumnezeu?``, roman pe care am incercat sa il scriu, dar din cauza nerabdarii, romanul a iesit foarte scurt. Dar nu-i nimic, eu oricum voi incerca sa il public pe tot pe site. Sper sa va placa si mai sper sa nu creez dificultati in dezvaluirea opiniilor mele in contradictie cu lumea inconjuratoare :) !

Lasa-ma sa traiesc sub o raza de soare,
Lasa-ma sa visez sub cerul instelat,
Sa cred ca iubirea nu moare
Ucisa de un planset de om (copil) intristat!

Motto-ul acestui roman este:
Daca pamantul ar fi populat de o singura floare, oare ai rupe-o?

miercuri, septembrie 13, 2006

Rugaciune

Ooo, noapte ce nu-mi vii nicicand;
Ooo, viata solitara;
Trecut-au oameni pe pamant,
Trecu si-o alta viata!?!

Mi-e inima de tine plina
Si sufletul amar,
Te asteptai o viata-ntreaga
Sa-mi dai un simplu sfat.

Ooo, Doamne, fereste-ma de vrei,
De cei ce nu-mi dau nume;
E lumea ta atat de rea
Si mila mie de tine!

Coboara-ti ochii spre pamant,
Priveste acest covor de inimi;
Inalta-ma catre castelul tau,
Primeste-ma cu ingeri!

La cea fost buna viata mea?
Acum sunt iar cu tine;
Ma intorc iarasi pe pamant,
Da-mi ambalaj de suflet!

Aud un planset de copil,
Lumina ma-nconjoara;
Din sufletul meu ratacit
Se naste iar o viata.

Coboara-ti mana catre el,
Priveste-l cum adoarme,
Cladeste-i soarta cu un sfat,
Sa`nchei a mea povara!

``Fii fericit si nu uita
Ca-n viata toate`s trecatoare,
Ca si iubirea se mai pierde uneori
Prin ganduri, fapte si`amintiri!``

Iti multumesc, Destinul meu,
Da vietilor un nume!
Allah, Dumnezeu sau Buddha,
Pentru toti acelasi.

duminică, septembrie 10, 2006

Vis de copil

Craiasa blanda si firava,
O floare lasa-mi aici pe masa
Sa stiu c-ai fost si ai sezut
Pe scaun langa patul meu!
Craiasa buna din povesti,
Vin de coboara-n visul meu,
De-o lume-ntreaga sa-mi vorbesti,
De imparati si imparatese
Ce varsa lacrimi de tristete
Ca fata lor cea mai frumoasa
De zmeu a fost rapita aseara!
Sa-mi spui cum Fat-frumos zelos
Trecut-a mari si munti pe jos,
Cum el pe zmeu l-a intalnit,
Cu palosul el l-a lovit
Si a zis atat:``-Fata-i a mea
Si nu ti-o dau oricat ai vrea!``
Iar zmeul rase in urma lui,
Graind se pare in sinea lui,
Ca el e puternic si mare,
Ca munti el poate sa rastoarne;
Grait-a zmeul nu stiu cui?!
Dar Fat-frumos nu-l auzi,
El dus cu fata a fost demult
Pe alte plaiuri mai frumoase,
Nu ca ale zmeului, intunecate.
Si trei zile nunta a tinut,
Grai craiasa inseninata,
Si au jucat si-au petrecut
Iara pe zmeu l-au aruncat
Intr-un cazan cu serpi.
Craiasa buna din povesti,
Tu cand de povestit ai terminat,
Priveste-mi tenul pistruiat
Si da-mi un dulce sarutat!

luni, septembrie 04, 2006

Si tot nu mi-am luat aparat :(((

Si tot nu mi-am luat aparat foto digital. Poate sunt dezamagita, poate nu. Oricum nu pot capta cu privirea obiectivului de aparat, toate imaginile existente in lume. Sunt prea multe si prea frumoase. Nici trei vieti daca as avea nu mi-ar ajunge pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Poate devin turist de profesie si doar asa voi reusi sa pun totul in practica.Voi ce ziceti, exista meseria asta?
Dar totusi am gasit o metoda. In curand voi posta pe site, cateva fotografii facute cu aparatul cu film. Sper ca nu veti fi dezamagiti daca pozele nu vor se ridica la nivelul asteptarilor voastre. Aparatele cu film nu capteaza acelasi gen de imagini ca aparatele foto digitale. Imaginile sunt un pic sterse si inchise la culoare. Dar totusi am si poze care pot concura ca imagine cu pozele facute de un aparat foto digital.
Primele mele poze au fost facute acum doi ani jumate. Atunci am castigat o excursie la Paris, datorita unei reviste speciale pentru femei. Am fost in perioada 20-21 februarie 2004. Atunci am tinut pentru prima oara in maini un aparat foto, desi am avut oacazia de a o face si inainte.
Un frate de al mamei mele a fost fotograf de semi-profesie. Semi-profesie, deoarece din amatorism a ajuns sa faca poze la nunti si botezuri, chiar si la inmormantari. Tin minte cum venea in capitala (acesta fiind de fapt din orasul Tecuci, judetul Galati) si isi cumpara solutii, hartie si alte accesorii necesare la realizarea fotografiilor. Vanzatoarea incerca sa ii bage pe gat hartie foto de proasta calitate, nestiind ca acesta era de fapt expert. De, asa se comporta unele vanzatoare cu oamenii din provincie, ii considera mai fraieri. Rusinica,rusinica,rusinica! Avea laboratorul foto chiar la el acasa .
Si totusi de ce oare nu m-a pasionat de atunci fotografia? Pentru ca nu aveam curaj. Credeam ca nu ma pricep la nimic. Imi era frica sa nu ii stric unchiului meu aparatul foto. Acum regret, dar totusi incerc sa recuperez, pe cat posibil timpul pierdut. Sper sa si reusesc! :-D
Asa ca sper ca o sa va placa fotografiile pe care o sa le postez cat de curand pe site!?! Dar atentie: nu suport, totusi, criticele dure! Asa ca va rog: incercati, pe cat posibil, sa nu fiti prea duri in exprimare!
Va multumesc pentru intelegere si incurajari!

sâmbătă, septembrie 02, 2006

Framantari-capitolul 1

Stam si ne intrebam oare de ce au loc atatea inundatii? De ce exista atatea cutremure? De ce oamenii se omoara intre ei fara nici o remuscare? Oare chiar exista Dumnezeu? Sau poate nu!Altfel, de ce ne-am indoi de bunatatea oamenilor? De ce am crede ca oamenii gandesc cu totul altceva atunci cand ne fac complimente? De ce nu mai suntem iubiti de catre propiii copii? De ce ne indoim de batranii nostri? De ce nu mai credem in ziua de maine si in propiile noastre puteri? De ce?
Sau poate toate astea sunt un test al lui Dumnezeu de a ne incerca, de a vedea daca inca mai suntem buni unul cu celalalt, de a ne intelege propiile temeri si dureri si de a ne uita inainte, la generatia urmatoare!?
Oare chiar avem incredere in viitorul nostru? Cum oare am putea crede ca, copiii nostri vor fi capabili sa schimbe lumea, cand de fapt nici noi nu am facut-o? Degeaba omori un criminal, cand de fapt, prin omararea acestuia devii tu insuti un criminal. Degeaba esti invidios pe averea altuia, cand de fapt, daca ai fi mai atent la pasiunile si priceperea unora dintre membrii familiei tale, ai descoperi ca poate si tu ai putea sa faci ceva in privinta sporirii bunului tau material. Trebuie doar sa ai vointa si capacitate de munca!
Oare chiar am devenit atat de rai incat Dumnezeu nu ne mai vrea pe acest pamant? Oare chiar credem ca noi suntem mai buni decat semenii nostri? Sau fructul oprit ne-a afectat pe toti in egala masura fara sa ne dam seama sau sa nu vrem sa ne dam seama?
Incep sa ma intreb daca Dumnezeu chiar exista sau l-am creat noi in nevoia de a mai infrana in noi instinctele rele? Sa nu uitam ca Iisus a fost, mai intai, condamnat la moarte de catre preotii musulmani si de abia mai apoi de catre oamenii de rand. Oamenii au ales mai intai criminalul, pe Baraba, si apoi pe Iisus, dar numai dupa ce acesta a murit.
Sa nu uitam ca omul a pornit mai intai, in evolutia sa pe scara umana, cu instinctul de vanatoare si acum vaneaza absolut totul, de la laudele sefului pentru munca depusa la birou, pana la cele nevinovate ale propiilor copii: ``Tati, esti minunat! Iti multumim pentru cadourile de Craciun!``; de la complimentele sotiei, pana la cele pe care le auzim pe strada in urma noastra:``Ia uite ce bine arata omul asta!``. Chiar si pe colegul de birou ajungem sa il invidiem, desi daca ne-am gandi putin, poate si el ar avea motive sa ne invidieze la randul sau.
In loc sa intrebam pe cineva cum a reusit in viata, noi ajungem sa traim cu temerea si invidia ca nu o sa fim niciodata ca ei. Se spune ca daca iti doresti cu ardoare ceva, poti in final sa capeti ceea ce iti doresti, dar numai cu ceva efort, ceea ce omul mai bine renunta si invidiaza decat sa depuna un pic de efort.
Iertati-ma ca inchei aici, dar totusi as mai avea ceva de adaugat, un citat de undeva!De unde? Nici eu nu stiu, deoarece nici eu nu imi scriu de unde le adun si strang laolalta. Iata:
``Insulta te aseaza sub inamicul tau, razbunarea te pune pe aceeasi trepta cu el, dar numai iertarea te inalta deasupra lui!``.
Sper ca ve-ti intelege!

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse