Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

vineri, august 02, 2013

Lampioane zburatoare


Le aprindem, ne punem o dorinta si le dam drumul in aer. Dar oare s-a intrebat cineva ce se intampla cu aceste lampioane dupa ce ele se sting? Tot mai bine e cu porumbeii. Macar ei se intorc la destinatie, vii si nevatamati.
Acum o saptamana a aterizat unul pe sosea, chiar langa mine. La lampion ma refer. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ar fi aterizat pe parbrizul unei masini aflate in mers?
Poza este preluata de pe pagina de facebook "Lampioane zburatoare"

luni, martie 25, 2013

Cum sa devii un norocos

Pentru a fi un norocos si pentru a atrage norocul asupra ta, ai nevoie de:

1) Sporeste la maximum ocaziile de a intalni sanse favorabile

Oamenii norocosi observa, creeaza si fructifica oportunitatile aparute in viata lor. Baftosii care castigau croaziere si televizoare la concursuri nu aveau, pur si simplu, un noroc porcesc; ei se implicau serios, participand la zeci (!) de astfel de concursuri, profitand, adica, de orice sansa care li se oferea. (Cei nenorocosi se multumeau sa se planga ca ei nu castiga niciodata nimic, desi nu participau aproape niciodata la asemenea concursuri.) Norocosii isi incercau norocul foarte des si, din multele incercari, cateva reuseau; evident, mai multe decat ale celor care incercau odata, de doua ori si, vazand ca n-au castigat nimic, renuntau. Iar aceasta atitudine de “incearca, poate iese” norocosii o aveau in multe dintre aspectele vietii lor.
Cum izbutesc, asadar, acesti oameni plini de noroc sa aiba atatea prilejuri favorabile? Ajutati de trasaturile specifice personalitatii lor, isi cladesc o retea vasta de prieteni si cunoscuti si pastreaza contactul cu ei; au o atitudine mai relaxata fata de viata, in general (fara a se concentra cu incrancenare asupra unui anumit aspect, ceea ce i-ar face sa piarda din vedere altele) si sunt deschisi la experiente noi.
2) Asculta-ti intuitia
Oamenii norocosi iau decizii bune ascultandu-si instinctele (sau intuitia, sau cum vrem sa-i mai zicem). Multe experimente (Richard Wiseman descrie cateva, in lucrarea sa, pentru a-si argumenta pozitia) au aratat faptul ca subconstientul nostru gandeste, de multe, ori, foarte corect si transmite mesaje clare; daca le ascultam sau nu, e alegerea noastra. Oamenii norocosi, a constatat specialistul, au tendinta sa-si asculte intuitia in mai mare masura decit ce nenorocosi, care ignora adesea semnalele de alarma ale subconstientului si, de aceea, iau decizii nefavorabile lor.
3) Asteapta-te la lucruri bune
Oamenii norocosi au asteptari pozitive de la viitor. Acest lucru ii motiveaza sa persevereze, chiar daca sansele par mici, pentru a-si atinge scopul. De asemenea, se asteapta ca interactiunile cu ceilalti sa fie incununate de succes, se asteapta sa intalneasca oameni simpatici si interesanti in societate, competenti si productivi la locul de munca. Avand asemenea asteptari, abordeaza contactele cu ceilalti cu un zambet, cu o atitudine pozitiva care, foarte adesea, ii duce spre relatii bune, spre productivitate, spre succes.
4) Transforma ghinionul in noroc
Oamenii norocosi sunt capabili sa intoarca lucrurile in folosul lor, sa transforme ghinionul in prilejuri favorabile. Loviti, se clatina, uneori cad, dar numaidecat se ridica si o pornesc din nou, cu o energie reinnoita. Cum reusesc sa faca asta? In primul rand, cauta sa vada si latura buna a oricarui lucru, dupa preceptul “in tot raul e si-un bine”; in al doilea rand, privesc in perspectiva si considera ca, pe termen lung, ar putea iesi ceva bun din evenimentul nefericit prin care trec acum; in al treilea rand, nu se complac in situatia nefericita, ci isi mobilizeaza energia ca sa iasa din ea; in fine, trag invataminte din cele intamplate si iau masuri, astfel incat in viitor sa nu mai treaca iarasi prin asa ceva.

Articol preluat de pe site-ul: http://caplimpede.ro/cele-mai-bune-sfaturi-stiintifice-din-partea-unui-specialist-despre-cum-sa-devii-mai-norocos/

vineri, februarie 01, 2013

Care este ordinea de trecere?

Eu am dat raspunsul si este cel corect, desi altii au raspuns altceva:
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=425316444213830&set=a.366281080117367.85901.366130866799055&type=1

Iata aici cele 2 comentarii ale mele:
"Poate gresesc caci nu am inca carnet de sofer, dar primul trece camionul pentru ca se afla pe drumul cu prioritate, al doilea trece autoturismul, pentru ca desi face la stanga, vine de pe drumul cu prioritate si are avantaj fata de motociclistul care are semn de cedeaza trecerea si pe deasupra mai are si obligatia de a aplica regula prioritatii de dreapta. 2-1-3

Nu inteleg de ce ar fi 2, 3, 1, din moment ce motociclistul este singurul dintre cele trei vehicule care are cedeaza trecerea si nu se afla pe drumul cu prioritate?
Daca am gresit, rog sa ma corecteze "Doar soferii", dar nu aia care au luat carnetul la Pitesti.
Daca era drum cu prioritate, atunci motociclistul nu avea semn de cedeaza trecerea.
"

"Hai, ca dupa ce am dat raspunsul, am cautat intr-o carte de circulatie si am dat de intrebare cu tot cu desen. Intrebarea se afla intr-o carte de circulatie din anul 2004, este intrebarea nr. 408. Iata ce explicatii dau la raspunsul autocamionul,autoturismul, motocicleta: "Atat autocamionul cat si autoturismul patrund in intersectie venind de pe drumul cu prioritate. In aceasta situatie, autoturismul trebuie sa acorde prioritate de dreapta, deci primul va trece autocamionul, apoi autoturismul si, in final, motociclistul, care trebuie sa cedeze trecerea ambelor vehicule." Cei care ati dat alte raspunsuri, mie teama ca o sa faceti puscarie pentru ucidere din culpa sau pentru vatamare corporala grava in cazul in care va suiti la volan si nu stiti regulile de circulatie. Cu aceasta ocazie ma pronunt ca, chiar zilele acestea ma gandeam ca toata lumea ar trebui sa faca cursuri de legislatie rutiera, si carutasii, si pietonii, si biciclistii, nu numai cei care au nevoie de carnet de sofer. Mai vrem intrebari de genul acesta, "Vrei sa razi?", desi cam aiurea denumirea paginii pentru astfel de raspunsuri, mai degraba "Vrei sa plangi?". Stop accidentelor! Viata are prioritate! Am dat eu raspunsul corect. Nu va mai chinuiti sa scrieti alte cifre in afara de 2-1-3. Da?"

Va rog sa nu va lasati influentati de cele 2 comentarii ale mele si sa dati si voi raspunsul, cu argumentele de rigoare, bineinteles!

joi, ianuarie 03, 2013

Sergiu Nicolaescu

Nici nu a murit bine ca deja ii simt lipsa. Era cel mai mare actor si regizor roman. Odihneasca-se in pace!
Sergiu Nicolaescu, altfel decat il stiam pana acum:

Mila 23, Septembrie 2012, Delta Dunarii, Romania, Europa

Operatiunea "Monstrul" [1976]

O carte pentru cei care vor sa isi aduca aminte de copilarie, de aventurile bunicilor de la tara.  Chiar daca este o carte de pescuit, aventurile din carte sunt descrise astfel incat iti vine sa iti iei tenesii in picioare si sa pleci la explorat locuri. O recomand, indiferent de varsta.

Un film exceptional, realizat in anul 1976, cu un an inainte sa ma nasc eu si cu un an inainte de moartea lui Toma Caragiu, personajul principal din acest film, un film realizat la un an dupa ce tatal meu a fost pentru prima oara in Delta Dunarii, in anul 1975, chiar la Mila 23. De atunci, nu a pierdut nici un an in care sa nu mearga prin acele locuri, si in special toamna.

miercuri, ianuarie 02, 2013

Operatiunea "Monstrul lipsa"

Era intr-o noapte de inceput de toamna, pe data de 14 septembrie 2010, intr-o zi de sarbatoare, la o ora cand lumea se intoarce de obicei pe partea cealalta(3-4 dimineata). Cam asta este ora cand plecam de obicei in Delta, ca sa putem ajunge la timp in portul Tulcea pentru a putea prinde vaporul de ora 1 si jumatate.  Bagajele ne asteptau pregatite la usa: sculele, rucsacurile, momelile, minciogul, juvelnicul, scunele pliante, masa, caloriferul natural, mancarea la conserva si alte ustensile necesare concediului in Delta Dunarii. Noroc ca avem o masina mare, de 9 locuri, actualmente 8 locuri dupa mici modificari, ca sa ne incapa toate bagajele in ea si noi pe deasupra. Am plecat la drum in 5 insi, 3 femei si 2 barbati. Am pornit-o spre drumul Bucuresti - Urziceni, convinsi ca totul va fi ok. Ne-am inselat amarnic. Pe autostrada, la km 57, am facut o pana de motor care ne-a facut sa pierdem cateva ore pe banda de urgenta. Ciudat este faptul ca mama mea implinea 57 de ani chiar in acea zi. Am sunat un prieten sa vina sa ne tracteze, prieten care era plecat undeva prin tara dupa marfa, deoarece are un magazin cu materiale de constructii pe care trebuia sa il aprovizioneze. Am dat jos toate bagajele din portbagaj, deoarece motorul se afla sub el si masina se umpluse de fum. Se sparsese nu stiu ce teava la motor din cauza unei curele de transmisie care se largise si ar fi trebuit schimbata la timp, dar din pacate soferul nu a facut-o. Nu am avut triunghi reflectorizant, asa ca am folosit un rucsac care initial fusese rosu, dar cu timpul se decolorase de la soare in roz, in locul acestuia. Masina de politie si cea de paza a trecut de cateva ori pe langa noi, spunandu-ne sa eliberam banda de urgente, de parca am fi avut cum sa facem acest lucru. Cei de la paza ne-au spus ca ne aduc ei o masina de tractare, dar ca ne va costa cam 8 milioane de lei vechi. Am refuzat spunandu-le ca oricum chemasem un prieten sa ne tracteze, dar ca acesta va mai intarzia putin, deoarece era pe undeva prin tara. Fratele meu, pentru ca se plictisise, a asezat o patura in fata masinii, pe banda de urgenta si a inceput sa joace sah cu prietena lui. Dupa cateva ore a sosit si prietenul tatalui meu cu o dubita alba. Am mutat bagajele noastre in masina lui, pe care intre timp o descarcase ca sa nu vina cu ea plina de marfa la noi. Eu in masina din spate cu tatal si mama mea, fratele meu in dubita alba, impreuna cu prietena lui si soferul. Ne-am tractat cu o sfoara groasa si alba. Tin sa specific acest lucru, deoarece acest om nu cred ca era obisnuit cu tractarile, deoarece ne-a tractat pe autostrada cu 140 km la ora, desi dupa spusele lui, el avea la bord doar 120 km la ora. De parca nu erau suficienti cei 80 de km la ora, limita minima de pe autostrada. Dupa cum probabil ati ghicit, am fost opriti de un echipaj de politie ca sa ne dea amenda pentru depasirea vitezei legale pe autostrada. Va dati seama ca noi am depasit viteza legala pe autostrada fiind tractati? Noroc ca politistii il cunosteau pe acest prieten si ne-au iertat de amenda. L-am cam mustruluit si noi pe acest prieten din cauza vitezei, dar am zis multumesc ca macar s-a oferit sa ne tracteze. Am ajuns in Bucuresti si pe la Luica in drum spre atelierul auto, am oprit la semaforul dinspre Vitan-Barzesti, catre Ferentari. Un cersetor in scaun cu rotile a trecut printre cele 2 masini ale noastre si a vazut sfoara dupa ce am strigat la el "Ce faci prietene?". Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi facut verde la semafor chiar atunci. As fi strigat "Zboara, puiule, zboara!"?
Am ajuns la atelierul auto, tatal meu a ramas acolo ca sa repare masina, iar noi ne-am dus  cu dubita prietenului la casa bunicii mele unde am lasat bagajele. A doua zi, cu noaptea in cap, am plecat din nou la drum, dupa ce am reparat masina. Pe drum, totul a fost in regula, palpitatii ne-a dat doar podul de la Giurgeni care era plin de gropi. Am ajuns la Murghiol si ne-am cazat la cineva care avea doua casute in curte, un fel de mini camping. Din pacate drumul catre canalul care ducea inspre Dunare il faceam doar cu masina, deoarece era foarte departe de locul unde stateam noi, nu ca la Mila 23 unde poti sa dai la peste chiar de pe ponton. Ajungeam si lasam acolo masina, schimband vehiculul cu roti cu unul cu carma. Toate si bune si frumoase, doar ca pestele nu prea tragea, nici pe canale si nici pe Dunare. Poate era vremea prea calda de vina pentru acea perioada a anului, poate nu aveam noi momeli suficient de bune sau nu am prins perioada de solunar. In excursie am fost si cu un viitor vecin, medic legist de meserie si patron de pompe funebre in timpul liber, care, ca sa mai treaca timpul, ne povestea cum isi gasea el pacientii atunci cand era chemat la datorie, din pacate, povestea aceste lucruri si cand eram la masa. Ba chiar l-a sunat fiica unei viitoare cliente, in timp ce dadeam la stiuca pe Dunare, ca sa faca planul pentru inmormantarea mamei sale, desi aceasta inca se mai afla in spital in stare vie. Nu am avut succes la pescuit decat in penultima zi, cand, din prea mult entuziasm si inconstienta, mama mea a bagat in juvelnic si stiucile carora strainii le spun "baby fish". Ne-am trezit cu politia de frontiera langa noi. Un tip cam in jur de 40 ani, un pic grasut, s-a apropiat de barca noastra si a scos dintr-un buzunar o ruleta. "-Permis de pescuit aveti?". "-Da!". "-Ia sa vad si eu ce ati prins! Ridicati juvelnicul din apa!" A inceput sa scoata pestele din juvelnic, unul cate unul, masurandu-l. "-Asta e prea mic! Asta e mort, dar tot il arunc in apa ca il mananca stiucile! Stiuca asta daca trag de ea ajunge la 40 de cm, cu toate ca are 39 jumate! 3 milioane amenda pe loc sau 6 milioane in 24 de ore, dar o platiti la Tulcea!" Dupa lungi discutii cu tatal meu, care a zis ca nu da el 100 de euro pe benzina ca sa ajunga la Tulcea, ne-a iertat de amenda, desi era indreptatit sa ne amendeze. Eu mi-am scos o hartie cu dimensiunile minime in cm ale pestilor care pot fi pescuiti in tara noastra si acum o port tot timpul la mine. Sper sa ii dezvat si pe ai mei de obiceiul de a mai pescui peste sub limita admisa, ca daca toata lumea ar pescui ca ei, atunci ar ramane apele Romaniei fara peste. Nici nu mai imi aduc aminte cand am plecat acasa, dar stiu ca nu am mai avut nici un incident pe drum, asa ca am ajuns cu bine acasa. A fost un concediu cu multe incidente, de care imi aduc aminte zambind, dar din care am invatat si multe lucruri: sa inveti sa pretuiesti locurile pe langa care treci, sa respecti si sa ocrotesti natura, sa ii inveti si pe altii sa faca exact aceleasi lucruri ca si tine, chiar daca sunt mai in varsta, sa te astepti oricand si la incidente neplacute, sa fii pregatit si pentru ce e mai rau si sa nu distrugi locurile, flora si fauna.

Mereu copii, indiferent de varsta

Cand eram copil, ma uitam la incaltarile lui tata si mi se pareau uriase, acum ma uit la incaltarile de copii mici si mi se par asa de frumoase si de dragalase...

"Eu sunt mic, tu fa-ma mare..."

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse