Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

joi, ianuarie 03, 2013

Sergiu Nicolaescu

Nici nu a murit bine ca deja ii simt lipsa. Era cel mai mare actor si regizor roman. Odihneasca-se in pace!
Sergiu Nicolaescu, altfel decat il stiam pana acum:

Mila 23, Septembrie 2012, Delta Dunarii, Romania, Europa

Operatiunea "Monstrul" [1976]

O carte pentru cei care vor sa isi aduca aminte de copilarie, de aventurile bunicilor de la tara.  Chiar daca este o carte de pescuit, aventurile din carte sunt descrise astfel incat iti vine sa iti iei tenesii in picioare si sa pleci la explorat locuri. O recomand, indiferent de varsta.

Un film exceptional, realizat in anul 1976, cu un an inainte sa ma nasc eu si cu un an inainte de moartea lui Toma Caragiu, personajul principal din acest film, un film realizat la un an dupa ce tatal meu a fost pentru prima oara in Delta Dunarii, in anul 1975, chiar la Mila 23. De atunci, nu a pierdut nici un an in care sa nu mearga prin acele locuri, si in special toamna.

miercuri, ianuarie 02, 2013

Operatiunea "Monstrul lipsa"

Era intr-o noapte de inceput de toamna, pe data de 14 septembrie 2010, intr-o zi de sarbatoare, la o ora cand lumea se intoarce de obicei pe partea cealalta(3-4 dimineata). Cam asta este ora cand plecam de obicei in Delta, ca sa putem ajunge la timp in portul Tulcea pentru a putea prinde vaporul de ora 1 si jumatate.  Bagajele ne asteptau pregatite la usa: sculele, rucsacurile, momelile, minciogul, juvelnicul, scunele pliante, masa, caloriferul natural, mancarea la conserva si alte ustensile necesare concediului in Delta Dunarii. Noroc ca avem o masina mare, de 9 locuri, actualmente 8 locuri dupa mici modificari, ca sa ne incapa toate bagajele in ea si noi pe deasupra. Am plecat la drum in 5 insi, 3 femei si 2 barbati. Am pornit-o spre drumul Bucuresti - Urziceni, convinsi ca totul va fi ok. Ne-am inselat amarnic. Pe autostrada, la km 57, am facut o pana de motor care ne-a facut sa pierdem cateva ore pe banda de urgenta. Ciudat este faptul ca mama mea implinea 57 de ani chiar in acea zi. Am sunat un prieten sa vina sa ne tracteze, prieten care era plecat undeva prin tara dupa marfa, deoarece are un magazin cu materiale de constructii pe care trebuia sa il aprovizioneze. Am dat jos toate bagajele din portbagaj, deoarece motorul se afla sub el si masina se umpluse de fum. Se sparsese nu stiu ce teava la motor din cauza unei curele de transmisie care se largise si ar fi trebuit schimbata la timp, dar din pacate soferul nu a facut-o. Nu am avut triunghi reflectorizant, asa ca am folosit un rucsac care initial fusese rosu, dar cu timpul se decolorase de la soare in roz, in locul acestuia. Masina de politie si cea de paza a trecut de cateva ori pe langa noi, spunandu-ne sa eliberam banda de urgente, de parca am fi avut cum sa facem acest lucru. Cei de la paza ne-au spus ca ne aduc ei o masina de tractare, dar ca ne va costa cam 8 milioane de lei vechi. Am refuzat spunandu-le ca oricum chemasem un prieten sa ne tracteze, dar ca acesta va mai intarzia putin, deoarece era pe undeva prin tara. Fratele meu, pentru ca se plictisise, a asezat o patura in fata masinii, pe banda de urgenta si a inceput sa joace sah cu prietena lui. Dupa cateva ore a sosit si prietenul tatalui meu cu o dubita alba. Am mutat bagajele noastre in masina lui, pe care intre timp o descarcase ca sa nu vina cu ea plina de marfa la noi. Eu in masina din spate cu tatal si mama mea, fratele meu in dubita alba, impreuna cu prietena lui si soferul. Ne-am tractat cu o sfoara groasa si alba. Tin sa specific acest lucru, deoarece acest om nu cred ca era obisnuit cu tractarile, deoarece ne-a tractat pe autostrada cu 140 km la ora, desi dupa spusele lui, el avea la bord doar 120 km la ora. De parca nu erau suficienti cei 80 de km la ora, limita minima de pe autostrada. Dupa cum probabil ati ghicit, am fost opriti de un echipaj de politie ca sa ne dea amenda pentru depasirea vitezei legale pe autostrada. Va dati seama ca noi am depasit viteza legala pe autostrada fiind tractati? Noroc ca politistii il cunosteau pe acest prieten si ne-au iertat de amenda. L-am cam mustruluit si noi pe acest prieten din cauza vitezei, dar am zis multumesc ca macar s-a oferit sa ne tracteze. Am ajuns in Bucuresti si pe la Luica in drum spre atelierul auto, am oprit la semaforul dinspre Vitan-Barzesti, catre Ferentari. Un cersetor in scaun cu rotile a trecut printre cele 2 masini ale noastre si a vazut sfoara dupa ce am strigat la el "Ce faci prietene?". Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi facut verde la semafor chiar atunci. As fi strigat "Zboara, puiule, zboara!"?
Am ajuns la atelierul auto, tatal meu a ramas acolo ca sa repare masina, iar noi ne-am dus  cu dubita prietenului la casa bunicii mele unde am lasat bagajele. A doua zi, cu noaptea in cap, am plecat din nou la drum, dupa ce am reparat masina. Pe drum, totul a fost in regula, palpitatii ne-a dat doar podul de la Giurgeni care era plin de gropi. Am ajuns la Murghiol si ne-am cazat la cineva care avea doua casute in curte, un fel de mini camping. Din pacate drumul catre canalul care ducea inspre Dunare il faceam doar cu masina, deoarece era foarte departe de locul unde stateam noi, nu ca la Mila 23 unde poti sa dai la peste chiar de pe ponton. Ajungeam si lasam acolo masina, schimband vehiculul cu roti cu unul cu carma. Toate si bune si frumoase, doar ca pestele nu prea tragea, nici pe canale si nici pe Dunare. Poate era vremea prea calda de vina pentru acea perioada a anului, poate nu aveam noi momeli suficient de bune sau nu am prins perioada de solunar. In excursie am fost si cu un viitor vecin, medic legist de meserie si patron de pompe funebre in timpul liber, care, ca sa mai treaca timpul, ne povestea cum isi gasea el pacientii atunci cand era chemat la datorie, din pacate, povestea aceste lucruri si cand eram la masa. Ba chiar l-a sunat fiica unei viitoare cliente, in timp ce dadeam la stiuca pe Dunare, ca sa faca planul pentru inmormantarea mamei sale, desi aceasta inca se mai afla in spital in stare vie. Nu am avut succes la pescuit decat in penultima zi, cand, din prea mult entuziasm si inconstienta, mama mea a bagat in juvelnic si stiucile carora strainii le spun "baby fish". Ne-am trezit cu politia de frontiera langa noi. Un tip cam in jur de 40 ani, un pic grasut, s-a apropiat de barca noastra si a scos dintr-un buzunar o ruleta. "-Permis de pescuit aveti?". "-Da!". "-Ia sa vad si eu ce ati prins! Ridicati juvelnicul din apa!" A inceput sa scoata pestele din juvelnic, unul cate unul, masurandu-l. "-Asta e prea mic! Asta e mort, dar tot il arunc in apa ca il mananca stiucile! Stiuca asta daca trag de ea ajunge la 40 de cm, cu toate ca are 39 jumate! 3 milioane amenda pe loc sau 6 milioane in 24 de ore, dar o platiti la Tulcea!" Dupa lungi discutii cu tatal meu, care a zis ca nu da el 100 de euro pe benzina ca sa ajunga la Tulcea, ne-a iertat de amenda, desi era indreptatit sa ne amendeze. Eu mi-am scos o hartie cu dimensiunile minime in cm ale pestilor care pot fi pescuiti in tara noastra si acum o port tot timpul la mine. Sper sa ii dezvat si pe ai mei de obiceiul de a mai pescui peste sub limita admisa, ca daca toata lumea ar pescui ca ei, atunci ar ramane apele Romaniei fara peste. Nici nu mai imi aduc aminte cand am plecat acasa, dar stiu ca nu am mai avut nici un incident pe drum, asa ca am ajuns cu bine acasa. A fost un concediu cu multe incidente, de care imi aduc aminte zambind, dar din care am invatat si multe lucruri: sa inveti sa pretuiesti locurile pe langa care treci, sa respecti si sa ocrotesti natura, sa ii inveti si pe altii sa faca exact aceleasi lucruri ca si tine, chiar daca sunt mai in varsta, sa te astepti oricand si la incidente neplacute, sa fii pregatit si pentru ce e mai rau si sa nu distrugi locurile, flora si fauna.

Mereu copii, indiferent de varsta

Cand eram copil, ma uitam la incaltarile lui tata si mi se pareau uriase, acum ma uit la incaltarile de copii mici si mi se par asa de frumoase si de dragalase...

"Eu sunt mic, tu fa-ma mare..."

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse