Egoismul si gandirea atotstiutoare-capitolul 4

Daca tot am vorbit despre Rai si Iad, sa ne gandim putin si la cei pentru care s-a inventat Reincarnarea, pentru cei care vor sa faca in viata urmatoare tot ce nu au putut face intr-aceasta. Unii dintre ei nu au putut face tot ce si-au dorit din diverse motive: nu au avut curajul de a lua viata in piept, unii nu au avut resursele materiale si financiare pentru a duce la bun sfarsit tot ceea ce si-au dorit, iar la altii au luat altcineva decizii in locul lor.
Din ce in ce ne maturizam, ajungem mai intelepti, mai ganditori, mult mai rationali ca in tinerete uitand de fapt ca si noi, atunci cand eram niste copii, ne aruncam mereu cu capul inainte, mai instinctivi, mai intuitivi si mai irationali decat o persoana de varsta a treia. Cu cat devenim mai maturi, cu atat ajungem mai mult sa dam sfaturi si sa rationalizam deciziile pe care le luam nu numai pentru noi, dar si pentru altii. Ne credem atotstiutori in toate cele desi exista domenii cu care nu avem absolut nici o legatura. Poate voi jigni multa lume cu aceste vorbe, dar sa nu uitam ca a te abtine sa dai mereu sfaturi este de fapt o dovada de intelepciune, sa invatam si sa ii ascultam pe altii, nu sa ne credem mereu buricul pamantului. Sunt prea dura, nu?
Dar oare tu cititorule, nu te-ai gandit vreodata ca daca te-ar fi lasat bunica, ai fi ajuns la stele, metaforic vorbind? Am zis exemplar bunica, dar ar putea fi vorba, de fapt, de orice alta persoana dintre apropiatii nostri. Ar fi bine ca din cand in cand sa ii mai lasam si pe altii sa faca ce vor, dar totusi sa incercam sa nu ii lasam sa aleaga calea cea mai rea, sa nu fim egoisti si sa ne gandim ca de fapt vrem sa faca ei ceea ce nu am reusit noi sa facem la momentul oportun.
Sunteti de acord cu mine?

Reincarnarea sau viata de dincolo de moarte - capitolul 3

Atata lume, ajunsa la varsta maturitatii, se roaga in biserici pentru a ajunge cu bine dincolo de moarte, toti cred in existenta ingerilor, a paradisului, a raiului etern, pana si celebrele persoane, numite de altfel si bombe umane, ce fac parte, in marea lor majoritate, din tarile arabe, si care isi iau singuri viata, si pe a altora in acelasi timp, convinsi fiind si cu incredere asigurati, de catre Biblia lor araba, numita de altfel Coran, ca vor ajunge in Rai.
Oare? Oare chiar exista raiul? Atunci va trebui sa existe cu siguranta si Iadul! Si totusi au existat unele persoane care atunci cand au iesit din coma dupa o lunga perioada de suferinta, acestia avand diverse boli, au declarat ca au ajuns in Rai, iar ca la dreapta lui Dumnezeu stateau oamenii buni, iar la stanga lui Dumnezeu, cei rai. Atunci se pune intrebarea: De ce cred oamenii ca Raiul este sus, iar Iadul este jos? Daca Iadul este posibil sa nu existe, deoarece toate persoanele rele sa afla la stanga Tatalui, atunci poate ca nici Raiul nu exista?! Si se pune, de altfel, o alta intrebare: Daca Iadul nu exista, atunci nici Satana nu exista si deci Dumnezeu ar fi singurul conducator? El ar fi, de fapt, si Binele si Raul, si Raiul dar si Iadul, si cred de altfel ca cea mai stiintifico-fantastica intrebare pe care pot sa va o pun, este daca nu cumva Dumnezeu a creat Iadul si l-a inventat pe Satana pentru a face lumea mai buna?
Veti spune:``-Oh, Doamne, ce teorie nebuna!``. Dar ganditi-va putin! Daca voi credeti in Rai, atunci de ce nu ati crede si in Iad? Daca va e frica de Dumnezeu, atunci ar trebui sa va fie si mai frica de Satana, de draci si de foc; daca exista binele, atunci, normal, ca ar trebui sa existe si raul si invers; intre minciuna si adevar nu ar mai fi nici o diferenta, nu?
Si totusi de ce am crede in ceva ce nu am vazut niciodata?Doar pentru ca asa e scris in Biblie?Doar pentru ca asa spun preotii? Sa credem in viata de dincolo de moarte? Dar n-ar fi terifiant sa descoperim ca de fapt nu exista nimic dincolo de moarte? Ca murim pur si simplu, ca o planta care este rupta pentru hrana noastra zilnica sau ca o floare care sta in vaza, apoi se ofileste si moare? Doamne, n-ar fi inspaimantator sa stii ca tot pentru ce ai luptat o viata, se duce pe ``Apa Sambetei``, atunci cand parasim aceasta lume?
Ma uit de multe ori, la unele persoane care isi cumpara cele mai tari masini, cele mai scumpe televizoare, cele mai luxoase vile. Si totusi, la ce bun toate astea? Oricum nu luam nimic dincolo!?! Amaratul ala fara nici un ban in buzunar, isi doreste si el cate putin din toate astea, dar stie, de fapt, ca nu va reusi niciodata sa aiba toate aceste lucruri sau obiecte, indiferent cat va munci. Oare cine se va uita la un amarat ca el?
Si totusi, de aceea ``s-a inventat`` Reincarnarea, pentru cei mai fricosi dintre noi, pentru cei care nu au facut in viata aceasta tot ce si-au dorit. Si eu sunt una dintre acele persoane care cred in Reincarnare, dintre acele persoane care vor sa faca in viata urmatoare, tot ce nu au putut face in aceasta. Desi am doar 28 de ani la momentul cand scriu aceste randuri, sunt sigura de faptul ca tot nu imi va ajunge timpul pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Vreau sa pictez, vreau sa colind muntii in lung si in lat, vreau sa iubesc si sa fiu iubita la randul meu, vreau sa las pe aceasta lume 2 copii, vreau sa am cel mai bun sot pe care nu l-a avut vreodata cineva, vreau sa ajut oamenii, in mod special pe cei care ii iubesc, vreau sa fiu bogata ca sa pot oferi cadouri la toata lumea, si o multime de alte lucruri pe care nici nu le mai tin minte!!! Credeti ca Dumnezeu ma va ajuta sa realizez toate astea? Credeti ca Dumnezeu imi va da suficienti ani, incat sa pot sa le fac pe toate? Ei, voi ce ziceti? Da sau nu?
Se zice ca e mai bine sa iti para rau de ceea ce ai facut, decat de ceea ce nu ai facut inca. Si totusi mie imi pare rau si de ceea ce nu am putut inca sa fac.
Voi nu sunteti de acord cu mine?

Omul, invidia si ura - capitolul 2

In primul capitol sau prefata, care este valabila, obligatorie as putea spune, la orice roman care abordeaza o idee, aveam de gand sa inchei acolo scurtul si neexistentul meu roman; dar de fapt m-am gandit ca persoana care isi pune in primul rand intrebari despre existenta lui Dumnezeu sunt mai intai de toate si de fapt eu. Poate eu sunt cea care are nevoie de confirmarea faptului ca Dumnezeu exista.
De curand am scris o poezie numita ``Rugaciune`` din care vreau sa va dezvalui o strofa:
``Ooo, Doamne, fereste-ma de vrei,
De cei ce nu-mi dau nume,
E lumea ta atat de rea
Si mila mie de tine!``
Da, intr-adevar, mila, caci daca vrei sa rezisti la atata invidie si ura, trebuie sa fii un supraom ca sa faci fata. Si oare ce om ar putea rezista la atatea lucruri rele daca nu Dumnezeu? Oare eu as putea rezista rautatii oamenilor? Nu, in nici un caz! In mijlocul oamenilor vreau sa fiu o dura, sa arat ca vorbele ce mi le spune lumea imi sunt indiferente, dar de fapt nu este asa. De multe ori, atunci cand ajung acasa, pun capul pe perna si incep sa plang, dar nu vreau sa ma vada nimeni, trebuie sa par o invicibila, `` Sa cred ca iubirea nu moare/ Ucisa de un planset de om intristat.``- un alt citat dintr-o poezie de-a mea.
In ziua de azi nu vrem sa moara doar capra vecinului, de fapt, daca se poate, vrem sa moara si vecinul odata cu ea. Doar, doar ne-o ramane si noua in urma cate ceva din agoniseala lui de-o viata. Poate ca sunt prea dura dezvaluind aceasta afirmatie, dar vad atata rautate in jurul meu in fiecare zi incat ma intreb daca mai are rost sa mai existam pe acest pamant? Oare Dumnezeu vrea sa scape de noi sau vrea doar sa ne sperie? Totusi e cam macabru sa omori atatia oameni doar ca sa ii sperii pe altii. Si iarasi ma intreb daca Dumnezeu exista sau doar ne amagim singuri?
Oh Doamne, daca nu ar mai exista atata ura, oare am fi noi mai fericiti? Sau ar aparea alte sentimente mai puternice, necunoscute inca? Oare tu cititorule, crezi ca vei avea puterea de a schimba lumea? Uite, acuma cand iesi din locuinta, ca sa te duci la magazinul din colt, ca sa iti cumperi paine, gandeste-te pentru o clipa si la cel mai amarat om decat tine! Gandeste-te macar ca intr-o zi ai putea sa fii tu in locul lui! Desi nu crezi inca lucrul acesta, este foarte posibil sa ti se intample! Nu stii niciodata ce o sa fie maine: poate azi esti cel mai bogat om din Romania, poate maine vei fi cel mai sarac om din Romania. Crede-ma, totul este posibil si se poate intampla mult mai repede dacat iti poti tu inchipui! Opreste-te o clipa si daca il intalnesti in cale ofera-i cate ceva din bunatatea ta: ultimul ban din buzunar, o bucata de paine sau chiar o urare de bunastare si sanatate! Si daca o sa te injure, ce? Dupa ce vei pleca tu, sigur o sa fie surprins de reactia ta, si crede-ma, o sa-si doreasca sa procedeze si altul la fel ca tine, si maine altul, si poimaine altul, si tot asa pana ce lumea va deveni din ce in ce mai buna. Ce zici, esti de acord cu mine?
Daca as putea reduce, cu aceasta carte, un pic din procentul de rautate existent in lume, as fi si eu mai fericita. Nici eu nu sunt perfecta, ba chiar sunt departe de a fi perfecta. Si totusi, de ce va rog pe voi sa schimbati lumea? Pentru ca si eu vreau sa o schimb! Imi recunosc greselile, recunosc si greselile altora, dar totusi, nu arat altora cu degetul, greselile lor. Incerc sa fiu propiul meu judecator, sa actionez ca si cum altii au toate drepturile si eu nici unul, sa invat sa traiesc dar sa ii las si pe altii sa traiasca la randul lor, sa cred, ca mai exista totusi un strop de speranta in sufletul fiecaruia, ca inca nu a murit si ultimul strop de speranta ce mai exista in noi, speranta si dorinta de a crede, ca totusi nu mai suntem chiar atat de egoisti incat sa ne gandim numai la bunastarea noastra. Sa nu ne transformam in niste stafii dupa moarte, cautand sa ne reparam singuri greselile trecutului.
Haide-ti sa mai schimbam cate ceva acum, cat mai este inca timp, sa nu asteptam sa vina altii sa ne ajute, sa ne reparam singuri greselile trecutului!
Va multumesc!

Incercari

O parte din mine a murit,
O parte din mine traieste,
O parte din mine e rea,
O parte din mine iubeste!

Capitolul ``Framantari `` face parte din romanul ``Exista, oare, Dumnezeu?``, roman pe care am incercat sa il scriu, dar din cauza nerabdarii, romanul a iesit foarte scurt. Dar nu-i nimic, eu oricum voi incerca sa il public pe tot pe site. Sper sa va placa si mai sper sa nu creez dificultati in dezvaluirea opiniilor mele in contradictie cu lumea inconjuratoare :) !

Lasa-ma sa traiesc sub o raza de soare,
Lasa-ma sa visez sub cerul instelat,
Sa cred ca iubirea nu moare
Ucisa de un planset de om (copil) intristat!

Motto-ul acestui roman este:
Daca pamantul ar fi populat de o singura floare, oare ai rupe-o?

Rugaciune

Ooo, noapte ce nu-mi vii nicicand;
Ooo, viata solitara;
Trecut-au oameni pe pamant,
Trecu si-o alta viata!?!

Mi-e inima de tine plina
Si sufletul amar,
Te asteptai o viata-ntreaga
Sa-mi dai un simplu sfat.

Ooo, Doamne, fereste-ma de vrei,
De cei ce nu-mi dau nume;
E lumea ta atat de rea
Si mila mie de tine!

Coboara-ti ochii spre pamant,
Priveste acest covor de inimi;
Inalta-ma catre castelul tau,
Primeste-ma cu ingeri!

La cea fost buna viata mea?
Acum sunt iar cu tine;
Ma intorc iarasi pe pamant,
Da-mi ambalaj de suflet!

Aud un planset de copil,
Lumina ma-nconjoara;
Din sufletul meu ratacit
Se naste iar o viata.

Coboara-ti mana catre el,
Priveste-l cum adoarme,
Cladeste-i soarta cu un sfat,
Sa`nchei a mea povara!

``Fii fericit si nu uita
Ca-n viata toate`s trecatoare,
Ca si iubirea se mai pierde uneori
Prin ganduri, fapte si`amintiri!``

Iti multumesc, Destinul meu,
Da vietilor un nume!
Allah, Dumnezeu sau Buddha,
Pentru toti acelasi.

Vis de copil

Craiasa blanda si firava,
O floare lasa-mi aici pe masa
Sa stiu c-ai fost si ai sezut
Pe scaun langa patul meu!
Craiasa buna din povesti,
Vin de coboara-n visul meu,
De-o lume-ntreaga sa-mi vorbesti,
De imparati si imparatese
Ce varsa lacrimi de tristete
Ca fata lor cea mai frumoasa
De zmeu a fost rapita aseara!
Sa-mi spui cum Fat-frumos zelos
Trecut-a mari si munti pe jos,
Cum el pe zmeu l-a intalnit,
Cu palosul el l-a lovit
Si a zis atat:``-Fata-i a mea
Si nu ti-o dau oricat ai vrea!``
Iar zmeul rase in urma lui,
Graind se pare in sinea lui,
Ca el e puternic si mare,
Ca munti el poate sa rastoarne;
Grait-a zmeul nu stiu cui?!
Dar Fat-frumos nu-l auzi,
El dus cu fata a fost demult
Pe alte plaiuri mai frumoase,
Nu ca ale zmeului, intunecate.
Si trei zile nunta a tinut,
Grai craiasa inseninata,
Si au jucat si-au petrecut
Iara pe zmeu l-au aruncat
Intr-un cazan cu serpi.
Craiasa buna din povesti,
Tu cand de povestit ai terminat,
Priveste-mi tenul pistruiat
Si da-mi un dulce sarutat!

Si tot nu mi-am luat aparat :(((

Si tot nu mi-am luat aparat foto digital. Poate sunt dezamagita, poate nu. Oricum nu pot capta cu privirea obiectivului de aparat, toate imaginile existente in lume. Sunt prea multe si prea frumoase. Nici trei vieti daca as avea nu mi-ar ajunge pentru toate lucrurile pe care vreau sa le fac. Poate devin turist de profesie si doar asa voi reusi sa pun totul in practica.Voi ce ziceti, exista meseria asta?
Dar totusi am gasit o metoda. In curand voi posta pe site, cateva fotografii facute cu aparatul cu film. Sper ca nu veti fi dezamagiti daca pozele nu vor se ridica la nivelul asteptarilor voastre. Aparatele cu film nu capteaza acelasi gen de imagini ca aparatele foto digitale. Imaginile sunt un pic sterse si inchise la culoare. Dar totusi am si poze care pot concura ca imagine cu pozele facute de un aparat foto digital.
Primele mele poze au fost facute acum doi ani jumate. Atunci am castigat o excursie la Paris, datorita unei reviste speciale pentru femei. Am fost in perioada 20-21 februarie 2004. Atunci am tinut pentru prima oara in maini un aparat foto, desi am avut oacazia de a o face si inainte.
Un frate de al mamei mele a fost fotograf de semi-profesie. Semi-profesie, deoarece din amatorism a ajuns sa faca poze la nunti si botezuri, chiar si la inmormantari. Tin minte cum venea in capitala (acesta fiind de fapt din orasul Tecuci, judetul Galati) si isi cumpara solutii, hartie si alte accesorii necesare la realizarea fotografiilor. Vanzatoarea incerca sa ii bage pe gat hartie foto de proasta calitate, nestiind ca acesta era de fapt expert. De, asa se comporta unele vanzatoare cu oamenii din provincie, ii considera mai fraieri. Rusinica,rusinica,rusinica! Avea laboratorul foto chiar la el acasa .
Si totusi de ce oare nu m-a pasionat de atunci fotografia? Pentru ca nu aveam curaj. Credeam ca nu ma pricep la nimic. Imi era frica sa nu ii stric unchiului meu aparatul foto. Acum regret, dar totusi incerc sa recuperez, pe cat posibil timpul pierdut. Sper sa si reusesc! :-D
Asa ca sper ca o sa va placa fotografiile pe care o sa le postez cat de curand pe site!?! Dar atentie: nu suport, totusi, criticele dure! Asa ca va rog: incercati, pe cat posibil, sa nu fiti prea duri in exprimare!
Va multumesc pentru intelegere si incurajari!

Framantari-capitolul 1

Stam si ne intrebam oare de ce au loc atatea inundatii? De ce exista atatea cutremure? De ce oamenii se omoara intre ei fara nici o remuscare? Oare chiar exista Dumnezeu? Sau poate nu!Altfel, de ce ne-am indoi de bunatatea oamenilor? De ce am crede ca oamenii gandesc cu totul altceva atunci cand ne fac complimente? De ce nu mai suntem iubiti de catre propiii copii? De ce ne indoim de batranii nostri? De ce nu mai credem in ziua de maine si in propiile noastre puteri? De ce?
Sau poate toate astea sunt un test al lui Dumnezeu de a ne incerca, de a vedea daca inca mai suntem buni unul cu celalalt, de a ne intelege propiile temeri si dureri si de a ne uita inainte, la generatia urmatoare!?
Oare chiar avem incredere in viitorul nostru? Cum oare am putea crede ca, copiii nostri vor fi capabili sa schimbe lumea, cand de fapt nici noi nu am facut-o? Degeaba omori un criminal, cand de fapt, prin omararea acestuia devii tu insuti un criminal. Degeaba esti invidios pe averea altuia, cand de fapt, daca ai fi mai atent la pasiunile si priceperea unora dintre membrii familiei tale, ai descoperi ca poate si tu ai putea sa faci ceva in privinta sporirii bunului tau material. Trebuie doar sa ai vointa si capacitate de munca!
Oare chiar am devenit atat de rai incat Dumnezeu nu ne mai vrea pe acest pamant? Oare chiar credem ca noi suntem mai buni decat semenii nostri? Sau fructul oprit ne-a afectat pe toti in egala masura fara sa ne dam seama sau sa nu vrem sa ne dam seama?
Incep sa ma intreb daca Dumnezeu chiar exista sau l-am creat noi in nevoia de a mai infrana in noi instinctele rele? Sa nu uitam ca Iisus a fost, mai intai, condamnat la moarte de catre preotii musulmani si de abia mai apoi de catre oamenii de rand. Oamenii au ales mai intai criminalul, pe Baraba, si apoi pe Iisus, dar numai dupa ce acesta a murit.
Sa nu uitam ca omul a pornit mai intai, in evolutia sa pe scara umana, cu instinctul de vanatoare si acum vaneaza absolut totul, de la laudele sefului pentru munca depusa la birou, pana la cele nevinovate ale propiilor copii: ``Tati, esti minunat! Iti multumim pentru cadourile de Craciun!``; de la complimentele sotiei, pana la cele pe care le auzim pe strada in urma noastra:``Ia uite ce bine arata omul asta!``. Chiar si pe colegul de birou ajungem sa il invidiem, desi daca ne-am gandi putin, poate si el ar avea motive sa ne invidieze la randul sau.
In loc sa intrebam pe cineva cum a reusit in viata, noi ajungem sa traim cu temerea si invidia ca nu o sa fim niciodata ca ei. Se spune ca daca iti doresti cu ardoare ceva, poti in final sa capeti ceea ce iti doresti, dar numai cu ceva efort, ceea ce omul mai bine renunta si invidiaza decat sa depuna un pic de efort.
Iertati-ma ca inchei aici, dar totusi as mai avea ceva de adaugat, un citat de undeva!De unde? Nici eu nu stiu, deoarece nici eu nu imi scriu de unde le adun si strang laolalta. Iata:
``Insulta te aseaza sub inamicul tau, razbunarea te pune pe aceeasi trepta cu el, dar numai iertarea te inalta deasupra lui!``.
Sper ca veti intelege!