Undeva, in apropiere de pestera Dambovicioarei
SMILE, LIFE IS TO SHORT TO BE UNHAPPY!!!
marți, septembrie 26, 2006
luni, septembrie 25, 2006
Paris --- 20 - 22 februarie 2004
Fara comentarii! Comentariile le atept de la voi!Aceste poze sunt facute de fratele meu cu un aparat foto digital.
www.farmsjeans.ro
Daca locuiesti in Romania si esti una dintre acele persoane carora le place sa poarte jeansi, atunci eu iti recomand sa porti jeansii: Farms, Motto, Ranger, Lotus. Sunt foarte buni si rezistenti, atat la cusaturi, cat si la uzura lor zilnica si asta deoarece si eu contribui aproape in fiecare zi, cu exceptia zilelor de sambata si duminica, la producerea lor, inca de acum 6 ani, mai precis din data de 1 iulie 2000. Firma care se ocupa de producerea brandului FARMS, produce o gama variata de blugi, atat ca marime, cat si ca model, dar ca si culoare. Nu veti fi dezamagiti daca veti vizita magazinele noastre si asta deoarece este imposibil ca din gama diversa de modele si marimi, sa nu gasiti ceva pe gustul dumneavoastra. Si apropo, ca sa ai o stare de spirit buna atunci cand vei purta acesti blugi, ar fi bine, daca ai posibilitatea conectarii la internet, sa asculti postul de radio on-line: www.alternativ.ro
Pentru un machiaj ca la carte, valabil pentru ocazii speciale si nu numai, viziteaza site-ul cosmeticienei Ana:
www.machiaj. blogspot.com
http://maps.google.com/maps?f=q&source=s_q&hl=ro&geocode=&q=Bucuresti,+Romania&aq=0&sll=46.437857,-45.175781&sspn=0.01393,0.027595&ie=UTF8&hq=&hnear=Bucure%C8%99ti,+Bucure%C5%9Fti,+Rom%C3%A2nia&ll=44.29544,26.06104&spn=0.001808,0.003449&t=h&z=18
duminică, septembrie 24, 2006
Oamenii cu doua fete - capitolul 7
In viata intalinim tot felul de oameni. In mod special, imi plac foarte mult oamenii veseli, optimisti, cei plini de viata, cei care oricat de suparat si necajit ai fi, ei reusesc nu numai sa te faca sa zambesti, dar ajungi sa faci si glume pe seama starii tale generale de mai inainte. Ma bucur de fiecare data cand ii reintalnesc pe acesti oameni, oricand pe parcursul vietii. Ei sunt acei oameni care ar trebui sa fie de fapt nemuritori, dar pentru ca nemurirea nu este de fapt posibila, mi-ar placea ca sa ii revad pe toti acestia in Rai, sa fiu inconjurata numai de ei, bineinteles, numai daca asta exista.
Dar totusi exista si o serie de persoane opuse oamenilor de genul optimisti si plini de viata. Si nu ma refer de fapt la persoanele pesimiste si posomorate, cele pentru care nu exista decat jumatatea goala a paharului, ci la cele care se aseamana de altfel foarte mult cu cele plina de viata, dar care sunt de fapt acele persoane care isi doresc sa moara capra vecinului, acele persoane care sunt de fapt cu doua fete.
Acestea sunt niste fiinte foarte lingusitoare, iti fac complimente, te asigura de tot sprijinul si suportul lor moral in momentele grele ale vietii, iti asculta toate pasurile, iti mai si garanteaza ca totul va fi bine desi nici ele nu sunt sigure de asta.
Dar de fapt aceste persoane nu fac altceva dacat sa iti infinga cutitul in spate atunci cand nu esti atent. De abia asteapta sa barfeasca cu alte persoane niste lucruri despre tine care sunt de altfel secrete ale tale si pe care ar fi trebuit sa nu le dezvalui nimanui niciodata. Aceste persoane nu isi urmaresc decat propiul interes, desi nu stiu ce interes ar putea avea barfindu-i pe altii.
Din fericire exista si opusul acestor persoane; sunt acei prieteni de nadejde, cei pe care ne place sa ii numim prieteni de familie sau prieteni pe viata, sunt acei prieteni care ne iubesc neconditionat, cei care sunt alaturi de noi si la bine si la rau. Din pacate acestia sunt foarte greu de gasit dar si mult mai greu de pastrat, mult mai greu de mentinut relatia cu ei. Ei nu asteapta cadouri, complimente, ajutor. Se multumesc cu ceea ce ofera ei, cu simpla noastra bucurie la vederea lor, cu simpla noastra prezenta.
Eu urasc de altfel oamenii lingusitori. Sunt de parere ca daca ai ceva de cerut, cere; daca ai ceva zis, spune, dar nu te ascunde dupa degete, nu incerca sa pari altfel decat esti de fapt, nu iti impune anumite standarde pe care nu le poti atinge. Gandeste-te ca ai tot timpul din lume pentru a ajunge o persoana apreciata si respectata in societate, la fel cum sunt si cei cu niste functii foarte importante, atat din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere social sau cei cu o inteligenta sclipitoare. Incearca sa fii un observator atent, nu o persoana invidioasa.
Nu-ti lua o personalitate de imprumut, dar nici nu te mentine prea mult un om al culiselor, un observator! Invata de la cei pe care ii invidiezi si incearca sa pui in practica ceea ce fac si ei!
Ai grija de tine, dar si de ceilalti!
Dar totusi exista si o serie de persoane opuse oamenilor de genul optimisti si plini de viata. Si nu ma refer de fapt la persoanele pesimiste si posomorate, cele pentru care nu exista decat jumatatea goala a paharului, ci la cele care se aseamana de altfel foarte mult cu cele plina de viata, dar care sunt de fapt acele persoane care isi doresc sa moara capra vecinului, acele persoane care sunt de fapt cu doua fete.
Acestea sunt niste fiinte foarte lingusitoare, iti fac complimente, te asigura de tot sprijinul si suportul lor moral in momentele grele ale vietii, iti asculta toate pasurile, iti mai si garanteaza ca totul va fi bine desi nici ele nu sunt sigure de asta.
Dar de fapt aceste persoane nu fac altceva dacat sa iti infinga cutitul in spate atunci cand nu esti atent. De abia asteapta sa barfeasca cu alte persoane niste lucruri despre tine care sunt de altfel secrete ale tale si pe care ar fi trebuit sa nu le dezvalui nimanui niciodata. Aceste persoane nu isi urmaresc decat propiul interes, desi nu stiu ce interes ar putea avea barfindu-i pe altii.
Din fericire exista si opusul acestor persoane; sunt acei prieteni de nadejde, cei pe care ne place sa ii numim prieteni de familie sau prieteni pe viata, sunt acei prieteni care ne iubesc neconditionat, cei care sunt alaturi de noi si la bine si la rau. Din pacate acestia sunt foarte greu de gasit dar si mult mai greu de pastrat, mult mai greu de mentinut relatia cu ei. Ei nu asteapta cadouri, complimente, ajutor. Se multumesc cu ceea ce ofera ei, cu simpla noastra bucurie la vederea lor, cu simpla noastra prezenta.
Eu urasc de altfel oamenii lingusitori. Sunt de parere ca daca ai ceva de cerut, cere; daca ai ceva zis, spune, dar nu te ascunde dupa degete, nu incerca sa pari altfel decat esti de fapt, nu iti impune anumite standarde pe care nu le poti atinge. Gandeste-te ca ai tot timpul din lume pentru a ajunge o persoana apreciata si respectata in societate, la fel cum sunt si cei cu niste functii foarte importante, atat din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere social sau cei cu o inteligenta sclipitoare. Incearca sa fii un observator atent, nu o persoana invidioasa.
Nu-ti lua o personalitate de imprumut, dar nici nu te mentine prea mult un om al culiselor, un observator! Invata de la cei pe care ii invidiezi si incearca sa pui in practica ceea ce fac si ei!
Ai grija de tine, dar si de ceilalti!
Dezastre si calamitati - capitolul 6
Asteptam sa se schimbe ceva. Nu ne mai place ca temperaturile depasesc pragul de 40 de grade Celsius, ca ploua prea mult sau din contra, ca este seceta, ca sunt prea multe cutremure si de o prea mare intensitate, ca aerul este irespirabil, ca sunt gunoaie peste tot unde te uiti, ca lumea ne injura pe strada si noi dam vina tot pe ei, ca sunt caini care ne musca atunci cand trecem prin dreptul lor si inca multe, multe alte lucruri pe care le cunoastem sau nu, de care suntem constienti ca exista sau nu exista.
Ne-am gandit vreo clipa ca poate noi suntem vinovati de majoritatea lucrurilor existente in lume? De cate ori se intampla vreun dezastru, undeva in lume, avem un principal vinovat: Dumnezeu. Mda! E mult mai usor sa gasesti un vinovat decat sa incerci sa intelegi de la ce a putut porni totul si a face ceva pentru ca data viitoare sa nu se mai repete catastrofa. Se spune ca este mai bine sa previi decat sa tratezi. Sunt multe situatii in care aceste vorbe chiar isi au rostul. Intr-adevar, sunt lucruri pe care nu le putem evita, oricat am incerca, cum ar fi de exemplu cutremurele.
Dar totusi sunt multe lucruri pe care le putem face sa dispara sau ca situatie sa se imbunatateasca vizibil. Am putea sa nu mai defrisam padurile, sa taiem numai copacii uscati sau foarte batrani, cei care stau sa cada. Lipsa padurilor duce de fapt la aparitia alunecarilor de teren, la aparitia unor temperaturi duse la extrem, a aerului irespirabil si poate chiar a inudatiilor. Trebuie sa gasim solutii pentru asigurarea materiei prime mobilierului din lemn si a altor produse din lemn, fara sa distrugem insa padurile! Poate ar trebui sa producem mobila din plastic (P.V.C.)?
Faptul ca de multe ori ne injura lumea pe strada nu ar fi o problema prea mare daca noi am incerca sa evitam anumite persoane prost crescute. Dar poate mai suntem si noi de vina atunci cand ne bagam in niste situatii care pur si smplu nu ne privesc. Iar in legatura cu cainii vagabonzi, ar trebui sa ii ignoram si pe acestia in masura in care putem, dar in cazul in care avem o bucata de paine la noi sau un os, ar fi bine sa i le aruncam, astfel cainele va avea ceva de lucru pana ne indepartam de locul cu pricina. In nici un caz acestia nu trebuie atacati, alungati cu pietre, injurati sau mai stiu eu ce! La violenta acestia vor reactiona tot cu violenta, poate chiar cu o mai mare violenta fata de aceea cu care noi i-am atacat. S-ar putea sa ajungem la spital intr-o stare foarte grava, ceea ce nu ne va placea.
Dar cea mai mare problema pe care o avem si pe care putem sa o indepartam, sunt gunoaiele care sunt peste tot, chiar si pe unde ne asteptam mai putin. Mie cateodata imi e lehamite de toate gunoaiele aruncate fara nici o jena peste tot pe unde apuca fiecare. Sunt locuri unde exista cosuri de gunoi, ghene sau tomberoane, dar lumea arunca gunoaiele tot pe jos. Daca fiecare dintre noi ar renunta sa mai arunce cate o sticla goala, un ambalaj de mancare, un ambalaj gol de tigari sau orice alt gunoi pe jos azi, lumea ar fi mai curata maine.
Voi nu vreti o Romanie mai curata, dragi cititori? Eu da!
Eu zic ca azi putin, maine putin, si, cine stie, poate intr-un an Romania va fi mai curata. Nu asteptati sa faca altul curat in urma voastra, incercati sa nu mai faceti voi mizerie!
Sunt orase in tara, de exemplu Brasovul, care sunt mai curate si mai linistite decat este capitala tarii, Bucuresti. Nu stiu de ce i se spune ``Micul Paris``?! Credeti-ma, nu are nici o legatura cu Parisul, capitala Frantei! Parisul este un oras frumos, cu o arhitectura clasica, cu niste cladiri elegante, nu foarte inalte, cu niste strazi pe care nu gasesti nici o groapa, oricat ai cauta si cu ce ai cauta, poti cauta chiar si cu microscopul, tot n-ai sa gasesti o groapa, cu niste canalizari foarte bine gandite, cu niste oameni foarte amabili cu strainii, fara caini ``comunitari``si cu atat de putini vagabonzi pe strazi incat nici nu le simti prezenta.
Am zarit intr-un restaurant din Paris, un vagabond extrem de amabil. A intrat in restaurant, s-a asezat la o masa, si-a aprins o tigara si a comandat vanzatorului de la tejghea o cafea. In timp ce ii era adusa cafeaua, baiatul de la tejghea l-a rugat pe vagabond sa isi stinga tigara aratand spre ceilalti clienti din restaurant si desi nu stiu de fapt franceza, am inteles din gesturile vanzatorului ca este posibil ca nu toata lumea sa fie fumatoare sau sa suporte fumul de tigara. Vagabondul s-a conformat imediat, ba chiar a pronuntat un simplu `` Multumesc!`` grait in limba lui Voltaire.
Francezii pun un mare pret pe turisti, pe spatiile verzi extrem de ingrijite, pana si copacii sunt taiati si aranjati, coroana lor fiind taiata in linie dreapta de parca ar fi trecut un avion pe deasupra lor si le-ar fi retezat varfurile.
Parisul parca ar fi un oras numai pentru turisti. Exista o serie larga de magazine in care poti gasi harti ale orasului si ale metroului parizian, pricipalul mijloc de transport al capitalei franceze, nu foarte piperate ca pret, o serie larga de obiective turistice deschise aproape toata saptamana, cu exceptia zilei de duminica, si o gama larga de vaporase foarte elegante cu care te poti plimba pe fluviul Sena. Au si multe reflectoare uriase cu niste lumini albastre a caror raza de lumina ajunge pana la nori. Aceste reflectoare formeaza niste jocuri de lumini care te duc cu gandul la spectacolele exceptionale ale lui Jean Michelle Jarre. Au si celebrul cimitir Pierre Lachaise, un fel de Bellu al lor care este vizitat de o multime de nostalgici si in care sunt inmormantati printre altii, celebrii: La Fontaine, Molierre, Honore de Balzac, Jim Morisson, Edith Piaf si chiar celebrul compozitor roman George Enescu. Si singurul lucru pe care dai bani la intrarea in cimitir, sunt harti ale cimitirului, in diferite limbi de circulatie internationala. M-a surprins si faptul ca nu se platesc taxe pentru filmat si fotografiat, am putut sa pozez si in interiorul celebrei catedrale Notre-Dame.
Romanii au multe de invatat de la francezi si nu numai, de la toate tarile curate si civilizate, cum sa se poarte cu niste straini, cum sa ii trateze pe acestia si cum sa mentina Bucurestiul la niste standarde foarte ridicate de curatenie si amabilitate.
Am uitat sa va spun ca francezii pun mare pret si pe persoanele handicapate. Masinile de transport in comun sunt concepute la nivelul bordurilor de pe marginea strazilor, iar in fast-food-urile si magazinele pariziene exista lifturi de sticla special concepute pentru acestia. Majoritatea restaurantelor pariziene de tipul fast-food, fiind de fapt concepute pe trei niveluri: subsol, parter si etajul unu.
Romanii n-ar trebui sa mai denumeasca Bucurestiul ``Micul Paris``, pana nu fac ca acesta sa semene macar un pic cu capitala Frantei. Parisul este un oras care miroase a parfum de la un capat la altul, in schimb Bucurestiul este un oras care miroase a mizerie, poluare, violenta si trafic infernal.
Dar din fericire, romanasule iubitor de tara, si tu poti schimba, putin cate putin, imaginea Bucurestiului si a Romaniei in general! Renuntarea la aruncarea unui gunoi azi, la voia intamplarii, poate duce la o Romanie mai curata maine!
Si daca ziua de maine nu ar mai sosi niciodata pentru noi, haide-ti sa traim si sa iubim azi cu aceeasi intensitate cu care am trai si iubi maine, stiind ca aceasta va fi ultima zi pentru noi!
Ne-am gandit vreo clipa ca poate noi suntem vinovati de majoritatea lucrurilor existente in lume? De cate ori se intampla vreun dezastru, undeva in lume, avem un principal vinovat: Dumnezeu. Mda! E mult mai usor sa gasesti un vinovat decat sa incerci sa intelegi de la ce a putut porni totul si a face ceva pentru ca data viitoare sa nu se mai repete catastrofa. Se spune ca este mai bine sa previi decat sa tratezi. Sunt multe situatii in care aceste vorbe chiar isi au rostul. Intr-adevar, sunt lucruri pe care nu le putem evita, oricat am incerca, cum ar fi de exemplu cutremurele.
Dar totusi sunt multe lucruri pe care le putem face sa dispara sau ca situatie sa se imbunatateasca vizibil. Am putea sa nu mai defrisam padurile, sa taiem numai copacii uscati sau foarte batrani, cei care stau sa cada. Lipsa padurilor duce de fapt la aparitia alunecarilor de teren, la aparitia unor temperaturi duse la extrem, a aerului irespirabil si poate chiar a inudatiilor. Trebuie sa gasim solutii pentru asigurarea materiei prime mobilierului din lemn si a altor produse din lemn, fara sa distrugem insa padurile! Poate ar trebui sa producem mobila din plastic (P.V.C.)?
Faptul ca de multe ori ne injura lumea pe strada nu ar fi o problema prea mare daca noi am incerca sa evitam anumite persoane prost crescute. Dar poate mai suntem si noi de vina atunci cand ne bagam in niste situatii care pur si smplu nu ne privesc. Iar in legatura cu cainii vagabonzi, ar trebui sa ii ignoram si pe acestia in masura in care putem, dar in cazul in care avem o bucata de paine la noi sau un os, ar fi bine sa i le aruncam, astfel cainele va avea ceva de lucru pana ne indepartam de locul cu pricina. In nici un caz acestia nu trebuie atacati, alungati cu pietre, injurati sau mai stiu eu ce! La violenta acestia vor reactiona tot cu violenta, poate chiar cu o mai mare violenta fata de aceea cu care noi i-am atacat. S-ar putea sa ajungem la spital intr-o stare foarte grava, ceea ce nu ne va placea.
Dar cea mai mare problema pe care o avem si pe care putem sa o indepartam, sunt gunoaiele care sunt peste tot, chiar si pe unde ne asteptam mai putin. Mie cateodata imi e lehamite de toate gunoaiele aruncate fara nici o jena peste tot pe unde apuca fiecare. Sunt locuri unde exista cosuri de gunoi, ghene sau tomberoane, dar lumea arunca gunoaiele tot pe jos. Daca fiecare dintre noi ar renunta sa mai arunce cate o sticla goala, un ambalaj de mancare, un ambalaj gol de tigari sau orice alt gunoi pe jos azi, lumea ar fi mai curata maine.
Voi nu vreti o Romanie mai curata, dragi cititori? Eu da!
Eu zic ca azi putin, maine putin, si, cine stie, poate intr-un an Romania va fi mai curata. Nu asteptati sa faca altul curat in urma voastra, incercati sa nu mai faceti voi mizerie!
Sunt orase in tara, de exemplu Brasovul, care sunt mai curate si mai linistite decat este capitala tarii, Bucuresti. Nu stiu de ce i se spune ``Micul Paris``?! Credeti-ma, nu are nici o legatura cu Parisul, capitala Frantei! Parisul este un oras frumos, cu o arhitectura clasica, cu niste cladiri elegante, nu foarte inalte, cu niste strazi pe care nu gasesti nici o groapa, oricat ai cauta si cu ce ai cauta, poti cauta chiar si cu microscopul, tot n-ai sa gasesti o groapa, cu niste canalizari foarte bine gandite, cu niste oameni foarte amabili cu strainii, fara caini ``comunitari``si cu atat de putini vagabonzi pe strazi incat nici nu le simti prezenta.
Am zarit intr-un restaurant din Paris, un vagabond extrem de amabil. A intrat in restaurant, s-a asezat la o masa, si-a aprins o tigara si a comandat vanzatorului de la tejghea o cafea. In timp ce ii era adusa cafeaua, baiatul de la tejghea l-a rugat pe vagabond sa isi stinga tigara aratand spre ceilalti clienti din restaurant si desi nu stiu de fapt franceza, am inteles din gesturile vanzatorului ca este posibil ca nu toata lumea sa fie fumatoare sau sa suporte fumul de tigara. Vagabondul s-a conformat imediat, ba chiar a pronuntat un simplu `` Multumesc!`` grait in limba lui Voltaire.
Francezii pun un mare pret pe turisti, pe spatiile verzi extrem de ingrijite, pana si copacii sunt taiati si aranjati, coroana lor fiind taiata in linie dreapta de parca ar fi trecut un avion pe deasupra lor si le-ar fi retezat varfurile.
Parisul parca ar fi un oras numai pentru turisti. Exista o serie larga de magazine in care poti gasi harti ale orasului si ale metroului parizian, pricipalul mijloc de transport al capitalei franceze, nu foarte piperate ca pret, o serie larga de obiective turistice deschise aproape toata saptamana, cu exceptia zilei de duminica, si o gama larga de vaporase foarte elegante cu care te poti plimba pe fluviul Sena. Au si multe reflectoare uriase cu niste lumini albastre a caror raza de lumina ajunge pana la nori. Aceste reflectoare formeaza niste jocuri de lumini care te duc cu gandul la spectacolele exceptionale ale lui Jean Michelle Jarre. Au si celebrul cimitir Pierre Lachaise, un fel de Bellu al lor care este vizitat de o multime de nostalgici si in care sunt inmormantati printre altii, celebrii: La Fontaine, Molierre, Honore de Balzac, Jim Morisson, Edith Piaf si chiar celebrul compozitor roman George Enescu. Si singurul lucru pe care dai bani la intrarea in cimitir, sunt harti ale cimitirului, in diferite limbi de circulatie internationala. M-a surprins si faptul ca nu se platesc taxe pentru filmat si fotografiat, am putut sa pozez si in interiorul celebrei catedrale Notre-Dame.
Romanii au multe de invatat de la francezi si nu numai, de la toate tarile curate si civilizate, cum sa se poarte cu niste straini, cum sa ii trateze pe acestia si cum sa mentina Bucurestiul la niste standarde foarte ridicate de curatenie si amabilitate.
Am uitat sa va spun ca francezii pun mare pret si pe persoanele handicapate. Masinile de transport in comun sunt concepute la nivelul bordurilor de pe marginea strazilor, iar in fast-food-urile si magazinele pariziene exista lifturi de sticla special concepute pentru acestia. Majoritatea restaurantelor pariziene de tipul fast-food, fiind de fapt concepute pe trei niveluri: subsol, parter si etajul unu.
Romanii n-ar trebui sa mai denumeasca Bucurestiul ``Micul Paris``, pana nu fac ca acesta sa semene macar un pic cu capitala Frantei. Parisul este un oras care miroase a parfum de la un capat la altul, in schimb Bucurestiul este un oras care miroase a mizerie, poluare, violenta si trafic infernal.
Dar din fericire, romanasule iubitor de tara, si tu poti schimba, putin cate putin, imaginea Bucurestiului si a Romaniei in general! Renuntarea la aruncarea unui gunoi azi, la voia intamplarii, poate duce la o Romanie mai curata maine!
Si daca ziua de maine nu ar mai sosi niciodata pentru noi, haide-ti sa traim si sa iubim azi cu aceeasi intensitate cu care am trai si iubi maine, stiind ca aceasta va fi ultima zi pentru noi!
Omul si destinul sau - capitolul 5
Se spune ca fiecare om isi are destinul sau, ca fiecare dintre noi isi are locul rezervat acolo pe pamant, fiecare om are o misiune a sa ce trebuie dusa la bun sfarsit. Daca am sta sa ne gandim ca Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi cate un destin dinainte bine stabilit, putem ajunge la concluzia ca de fapt noi nu traim in prezent, ci ca noi am fi de fapt o parte a trecutului. Dumnezeu stie dinainte, la fiecare om, cand s-a nascut acesta, unde a invatat, cand si cu cine s-a casatorit, cand a avut propii copii si cand s-a nascut fiecare, cand acestia i s-au casatorit si la urma cand acest om a murit.
Voua nu vi se pare o aberatie? De unde stie Dumnezeu ca eu, in urcusul meu pe treptele vietii, nu voi fi influentata de catre alte persoane, fapte si diferite situatii limita, de catre, sa le zicem probleme, legate de catre natura din jurul meu.
Oare chiar depindem atat de mult de altii incat nu ne putem crea propiul destin? Oare chiar exista ursitoare? Eu cred ca acestea, nu sunt, de fapt, decat niste legende. Mi se pare aberant sa cred, de altfel, ca destinul nostru depinde intr-o mare masura de ceea ce planuiesc ursitoarele, de catre ceea ce vrea Dumnezeu sa se intample cu noi si de catre cele trei lucruri pe care le alegem atunci cand ni se rupe turta daca suntem fete sau ni se taie motul daca suntem baieti.
Inseamna atunci ca noi degeaba avem ratiune, degeaba ne aflam la rascruce de drumuri, doarece au ales altii pentru noi soarta noastra. Oare noi putem schimba doar deciziile care nu au nici o legatura cu destinul; cum ar fi alegerea covorului pe care o sa il punem in sufragerie, mancarea pe care o gatim seara acasa dupa o zi obositoare de lucru, programul de la televizor, marca si tipul de masina pe care o folosim in familie si alte decizii marunte?
Dupa parerea mea fiecare om isi alege singur soarta. Intr-o mai mica sau mai mare masura, putem fi influentati de catre oamenii din jurul nostru. Eu nu vreau sa cred in destinul dinainte stabilit, deoarece am asteptat unele lucruri sa se intample si de fapt acestea nu s-au intamplat, dar sunt de acord cu ideea ca unele lucruri care trebuiau sa se intample, chiar s-au intamplat. Destin dinainte bine stabilit sau simpla coincidenta?
Sunt unele momente in viata cand avem acele premonitii legate de catre rudele apropiate, cand putem prevede chiar si o divergenta intre doua sau mai multe persoane la care noi o sa luam parte sau poate doar vom asista, cand avem sentimentul acela ciudat ca ceva rau o sa se intample sau un sentiment de deja-vu. Cercetatorii spun ca este telepatie, ca dupa o perioada mai lunga de timp petrecuta de doua persoane impreuna, acestia ajung la acele sentimente si trairi pe care cercetatorii le-au denumit telepatii. Totusi exista si sentimente ciudate legate de catre persoane straine noua, de catre niste situatii cu care pana mai inainte nu aveam nici o legatura si chiar niste sentimente legate de catre aparitia unor cutremure, a unor furtuni, tornade sau alte fenomene de o intensitate foarte mare.
Mie mi s-a intamplat sa stiu cu o seara inainte ce subiect o sa imi cada la un examen, ca o sa ma intalnesc cu niste persoane care o sa imi creeze probleme (controlorii R.A.T.B.) si au fost si cateva momente de deja-vu legate de cateva situatii prin care am trecut.
Si totusi omul trebuie sa lupte pentru destinul sau, sa se ia dupa propia intuitie. De multe ori mi s-a intamplat sa am niste intuitii foarte bune, dar din pacate nu m-am luat dupa ele si mai tarziu am regretat. Asa ca trebuie sa stii cand te afli la o rascruce de drumuri, care este calea cea mai buna pe care sa o urmezi. Daca crezi ca destinul nu iti ofera ceea ce iti doresti, incearca sa il schimbi, insa fara a ii afecta pe altii!
Ai incredere in propiile tale forte!
Voua nu vi se pare o aberatie? De unde stie Dumnezeu ca eu, in urcusul meu pe treptele vietii, nu voi fi influentata de catre alte persoane, fapte si diferite situatii limita, de catre, sa le zicem probleme, legate de catre natura din jurul meu.
Oare chiar depindem atat de mult de altii incat nu ne putem crea propiul destin? Oare chiar exista ursitoare? Eu cred ca acestea, nu sunt, de fapt, decat niste legende. Mi se pare aberant sa cred, de altfel, ca destinul nostru depinde intr-o mare masura de ceea ce planuiesc ursitoarele, de catre ceea ce vrea Dumnezeu sa se intample cu noi si de catre cele trei lucruri pe care le alegem atunci cand ni se rupe turta daca suntem fete sau ni se taie motul daca suntem baieti.
Inseamna atunci ca noi degeaba avem ratiune, degeaba ne aflam la rascruce de drumuri, doarece au ales altii pentru noi soarta noastra. Oare noi putem schimba doar deciziile care nu au nici o legatura cu destinul; cum ar fi alegerea covorului pe care o sa il punem in sufragerie, mancarea pe care o gatim seara acasa dupa o zi obositoare de lucru, programul de la televizor, marca si tipul de masina pe care o folosim in familie si alte decizii marunte?
Dupa parerea mea fiecare om isi alege singur soarta. Intr-o mai mica sau mai mare masura, putem fi influentati de catre oamenii din jurul nostru. Eu nu vreau sa cred in destinul dinainte stabilit, deoarece am asteptat unele lucruri sa se intample si de fapt acestea nu s-au intamplat, dar sunt de acord cu ideea ca unele lucruri care trebuiau sa se intample, chiar s-au intamplat. Destin dinainte bine stabilit sau simpla coincidenta?
Sunt unele momente in viata cand avem acele premonitii legate de catre rudele apropiate, cand putem prevede chiar si o divergenta intre doua sau mai multe persoane la care noi o sa luam parte sau poate doar vom asista, cand avem sentimentul acela ciudat ca ceva rau o sa se intample sau un sentiment de deja-vu. Cercetatorii spun ca este telepatie, ca dupa o perioada mai lunga de timp petrecuta de doua persoane impreuna, acestia ajung la acele sentimente si trairi pe care cercetatorii le-au denumit telepatii. Totusi exista si sentimente ciudate legate de catre persoane straine noua, de catre niste situatii cu care pana mai inainte nu aveam nici o legatura si chiar niste sentimente legate de catre aparitia unor cutremure, a unor furtuni, tornade sau alte fenomene de o intensitate foarte mare.
Mie mi s-a intamplat sa stiu cu o seara inainte ce subiect o sa imi cada la un examen, ca o sa ma intalnesc cu niste persoane care o sa imi creeze probleme (controlorii R.A.T.B.) si au fost si cateva momente de deja-vu legate de cateva situatii prin care am trecut.
Si totusi omul trebuie sa lupte pentru destinul sau, sa se ia dupa propia intuitie. De multe ori mi s-a intamplat sa am niste intuitii foarte bune, dar din pacate nu m-am luat dupa ele si mai tarziu am regretat. Asa ca trebuie sa stii cand te afli la o rascruce de drumuri, care este calea cea mai buna pe care sa o urmezi. Daca crezi ca destinul nu iti ofera ceea ce iti doresti, incearca sa il schimbi, insa fara a ii afecta pe altii!
Ai incredere in propiile tale forte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)