Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

luni, aprilie 09, 2012

Viata in viteza


Nu avem timp sa ii ascultam pe altii. Suntem intr-o continua viteza. Ne indreptam incet spre... Nu avem timp nici macar pentru noi, d-apai pentru altii. Viata noastra este o continua cursa, dar catre ce? Catre moarte? Ne nastem, stam vreo 3 ani acasa, apoi fuga la cresa unde petrecem 5 zile din saptamana, trecem prin toate etapele scolii pana la 18 ani, cand teoretic ar trebui sa fim majori, dar practic mai avem multe de invatat. Facem o facultate si ne dam seama ca a trecut un sfert de secol pe langa noi. Pierdem 25 de ani din viata pentru 40 de ani de munca. Apoi ne vin nepotii si trebuie sa avem grija de ei, asta numai si numai daca mai putem avea grija si de noi, dupa ce ne-am rupt spatele sa intretinem o familie cel putin 20 de ani.
Vrem o casa, dar nu avem timp sa locuim in ea decat atunci cand dormim si oricum suntem intr-o alta lume datorita viselor. Vrem o familie, dar nu avem timp sa stam de vorba unii cu altii, deoarece suntem prea obositi dupa o zi de munca. Nu avem timp sa ne ascultam bunicii si atunci cand ne aducem aminte de ei ne dam seama ca nu mai sunt.
Suntem intr-o continua viteza catre.., nici noi nu mai stim spre ce alergam. Comunicarea intr-o familie a ajuns pe ultimul loc. Mai degraba ii povestim unui strain problemele noastre, decat unui membru al familiei. Ne impartasim cele mai ascunse secrete cu altii, desi nu suntem siguri daca acestia nu vor impartasi si la altii tainele noastre. Nu mai avem incredere nici macar in noi, d-apoi in altii. Suntem victimele propiei noastre vieti.
Ne distrugem sanatatea in tinerete pentru a lua medicamente sa o reparam la batranete. Cea mai intalnita cauza de deces este infarctul. Ne solicitam inima ca sa muncim pentru un ban in plus, pentru "micile placeri" ale vietii care de multe ori nu sunt cele mai justificate. Si asta imi aduce aminte de bunicul meu care a murit tot datorita inimii si pe care nu am mai apucat sa il vad in viata desi as fi vrut sa merg in vizita.
Era intr- o zi de 7 martie, intr-o miercuri din 2007, cand sefa mea a venit sa ne spuna ca datorita unor probleme de ordin tehnic, nu vom lucra in zilele de 8 si 9 martie. Si cum zilele acestea de liber fortat se suprapuneau cu cele de liber normal, am zis ca in 4 zile pot da o fuga pana la tara si inapoi, desi Pastele ortodox era chiar la o luna distanta de aceasta data si as fi putut sa plec atunci, dar m-am gandit sa ii fac o surpriza bunicului si sa vin in vizita mai devreme. Ajunsa acasa, m-am rugat de mama mea sa mergem sa il vizitam, desi nu aveam prea multi bani de drum, deoarece nu luasem inca salariul. Studiasem si mersul trenurilor si in ziua de 8 martie aveam tren la 12 ziua si la 4 dupa masa. Cine spune ca de 8 martie trebuie sa iti vizitezi doar mama? Merge sa iti vizitezi si tatal daca acesta se afla foarte departe si nu l-ai mai vazut de mult.
Dupa lungi discutii cu mama mea, am ajuns la concluzia ca ar fi mai bine sa asteptam pana la Paste si sa mergem atunci deoarece aveam o mica vacanta mai lunga decat acum. Mare greseala!!! Intre timp am zis sa ii fac o prajitura pe care si-o dorea de mult si pe care o mancase la mine acasa. Initial am vrut sa ii fac prajitura vineri si sa i-o pun la posta tot in aceeasi zi ca sa ajunga mai repede, dar cum nu aveam incredere in Posta Romana, am amanat coletul pentru luni. Luni, mama mea a incercat sa il sune ca sa il anunte ca un colet este pe drum pentru el. Din pacate acesta nu a raspuns la telefon ,deoarece era plecat cu treburi la oras. Asa mi-au spus pe urma rudele pe care nu le mai vazusem de mult. Nu a raspuns nici a doua zi la telefon, nici a treia zi, cand a fost gasit mort in casa. Chiar a treia zi a sosit si coletul cu prajitura pe care au mancat-o rudele la parastas. Pot sa spun ca mama mea regreta si acum faptul ca a amanat vizita pentru Paste. Asa ca mereu ajungi sa te intrebi cum ar fi fost daca. Daca ma duceam atunci, l-as mai fi vazut in viata?
Traim toata viata in viteza, dar nu ne dam seama ca cei mai batrani nu asteapta sa iesim si noi la pensie ca sa avem timp sa stam de vorba cu ei. Cateodata este prea tarziu ca sa mai reparam ceva.



Un comentariu:

Aerografie Ro spunea...

Salut!

Dacă îți place arta și vrei să susții talentul din țara noastră îți propun o colaborare. Sunt administratorul siteului aerografie.ro și îți ofer să facem un schimb de articole și linkuri între blogurile noastre.
Pentru a afla mai multe detalii despre oferta mea, intră pe linkul:
http://aerografie.ro/pages/schimb-de-linkuri

Adrian Moisa,
Y!mess: aerografie_ro

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse