Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

miercuri, octombrie 18, 2006

Sangele - lichidul vital al vietii

A salva vieti nu este un lucru foarte mare. Tu, draga cititorule, ai putea sa salvezi vieti si fara ajutorul bisturiului! Tot ce trebuie sa faci este sa donezi sange. Daca aceasta chestie ti se pare un lucru foarte mare, ei bine, afla atunci ca nu este. Daca vei trece din cand in cand pe la un cabinet in incinta caruia se doneaza sange, atunci toata lumea va fi fericita, inclusiv tu draga cititorule, dar asta numai in cazul in care esti un tip materialist si asta deoarece sangele donat se plateste, cu un bon de masa, in valoare de 30 de lei noi. La cerere se ofera si un abonament RATB gratuit cu care poti circula liber timp de doua zile.
Da, stimabile cititor, in tara noastra, din pacate, lumea a devenit din ce in ce mai materialista si asta deoarece unii dintre noi se duc sa doneze sange doar pentru ca facand acest lucru pot si vor beneficia de bonul de masa in valoare de 300.ooo de mii de lei vechi. Pacat ca in Romania sangele a devenit o marfa si asta numai datorita saraciei crunte in care ne zbatem majoritatea dintre noi. Dar din fericire pentru tine, draga cititorule, afla atunci ca nu ti se va lua prea mult sange la recoltare, doar 400 de ml si asta la un interval de cel putin 75 de zile.
Dar din pacate pentru majoritatea dintre noi, cei care suntem dispusi sa donam sange, exista anumite reguli care ne limiteaza accesul la cabinetele de donare. Nu se accepta persoanele cu o greutate mai mica de 52 de kilograme, cele care au sau avut urmatoarele boli: TBC , hepatita, SIDA, sifilis si alte boli venerice, persoanele cu anticorpuri in organism si cam atatea sunt stiute si aflate de catre mine. Totusi este posibil sa existe si altele. Dar asta nu ar trebui sa va descurajeze, pe voi, cititorii care va stiti curati, adica fara aceste boli la activ. Ganditi-va ca astfel, prin donarea voluntara de sange, puteti salva viata multor persoane! Tot ce trebuie sa faceti, este sa treceti din cand in cand, adica la un interval de 2 luni jumate, pe la cabinetul medical!
Salveaza o viata! Nu te costa nimic. Te vei simti mai liber si mai bun.

joi, octombrie 12, 2006

Traficul de carne vie si semi-vie

Azi ( 8 septembrie 2006 ) am auzit o stire infioratoare. De la o colega de munca am aflat cum ca in zona periferica localitatii Varlam din judetul Giurgiu, s-ar fi gasit cadavrele a doi copii minori, sfasiati si cu organele interne lipsa. Unul de abia ar fi intrat in viata de cativa anisori, iar celalalt ar avea varsta de 12 - 13 ani. Se pare, din zvonurile recent lansate, cum ca primul copil ar fi fost baiat, iar cel mai mare ar fi fost fetita. Cadavrele ar fi fost descoperite Duminica, 3 septembrie2006, sau cu cel mult o zi inainte. Zona ar fi fost napadita de tot felul de politisti, SPP-isti si alti oameni ai legii.
Intrebarea care se pune este cine oare ar putea face asa ceva? Cine oare are sangele atat de rece incat sa sfasie un copil? Sa-i fure organele interne pentru a salva alte vieti? Oare singurul scop al acestor copii pe acest pamant a fost doar de `` a dona `` organe?
Parintii lor probabil ca inca ii mai asteapta cu o masa calda, cu o mangaiere, cu un sarut. Oare parintii acestor copii, au apucat sa ii dea disparuti la data savarsirii macelului? Sau au fost doar niste copii amarati vanduti de catre parinti din cauza saraciei? Oare parintii care isi vand copiii pentru a o duce ei mai bine, stiu de fapt unde pot ajunge acestia si la ce chinuri pot fi supusi? Eu sper ca parintii lor sa afle, astfel incat traficul de carne semi-vie sa inceteze! Traficul de prostituate reprezinta de fapt traficul de carne vie, pe cand traficul de persoane vandute sau rapite in scopul de a le fi prelevate organele, eu l-am denumit traficul de carne semi-vie si asta deoarece persoana in cauza moare, dar organele sale vor functiona in continuare intr-un alt trup sau alte trupuri. Daca dumneavoastra, stimati cititori, sau alte rude sau prieteni de ai dumneavostra, ar suferi un accident foarte grav, din diverse motive si imprejurari, dumneavoastra ati fi dispusi sa cumparati organe umane de pe piata neagra a traficului de carne semi-vie pentru a va putea salva prietenul cat mai repede, fara a mai astepta pe lunga lista a donatorilor voluntari prin acordul rudelor aflate inca in viata, stiind ca acestea pot fi prelevate de la diverse persoane fara acordul si bunavointa lor? Ati mai accepta operatia de transplant de organe?
Daca vreodata as fi bolnava foarte rau si as avea nevoie de un organ pentru a supravietui, atunci m-as gandi foarte bine daca sa accept sau nu oferta altui donator de a imi darui un organ. Singurul organ viabil si care se poate oferi atata timp cat esti inca in viata, fara sa ataci prea mult organismul si fara sa ii ataci prea mult functiile vitale, este ficatul. Daca tai o bucatica din acesta, restul ficatului ramas inca in organism se va regenera, acoperind locul ramas gol; se va dezvolta la loc, prin multiplicarea celulelor, pana la atingerea greutatii normale. Asa ca ar fi bine sa ne interesam dinainte de unde provine organul ce urmeaza a ne fi donat, noua sau unei cunostinte de a noastra, nu de alta, dar s-ar putea sa distrugem una sau mai multe vieti prin acceptarea acestuia! Eu mai bine as prefera sa ma las in voia sortii decat sa stiu ca distrug viata unui om sau a unui copil nevinovat.
Cateva lucruri mai am de spus in incheierea articolului, o vorba de-a lui Florian Pittis: `` Vinovatii fara vina cer sa se faca lumina! ``, in cazul victimelor traficului de organe si carne vie. Mi-am permis sa scriu cu culoarea rosie acest articol, deoarece acesta este de fapt si culoarea sangelui varsat de catre victimele acestor vanzatori si traficanti de carne semi-vie.
Dragi parinti, am o mare rugaminte la dumneavoastra: pe cat posibil, v-as ruga daca se poate, sa va feriti copiii, atat pe cei mari dar cat si pe cei mici, de intrarea in contact cu strainii, in mod special de catre persoanele care incearca insistent sa ii ademeneasca pe cei mici si nu numai, cu diverse dulciuri, plimbari cu masina, vorbe false cum ca l-ati fi trimis dumneavoastra pe insul respectiv sa ia cate ceva de acasa si cate si mai cate metode de a atrage copiii in cursa!!!
Si in final, nu uitati, poate cel mai importat lucru: COPIII ACESTIA NU AU NICI O VINA!!!
PS1: Tot ce e posibil ca sa nu gasiti acea stire de la inceputul articolului, nicaieri, in nici un ziar din ROMANIA, dar totusi aceste fapte exista. Chiar daca, sau mai degraba sper eu, ca acea stire sa nu fie decat un zvon, totusi aceste fapte exista oriunde in ROMANIA sau in LUME. Dumneavoastra le puteti stopa!!! Trebuie sa aveti incredere in copiii vostri ca vor pune in practica ceea ce i-ati invatat!
Va multumesc ca m-ati ascultat ( citit ) si sper ca ve-ti lua aminte la ceea ce v-am spus si v-am rugat sa faceti!!! To have all a good life!!!
PS2: Daca cumva tu, stimate cititorule, ai beneficiat vreodata de vreun transplant de organe, atunci ar fi cazul sa te interesezi de cine ti-a donat organul respectiv si sa te duci sa pui o lumanare si un buchet de flori la mormantul acestuia ! Ar fi un gest frumos din partea ta, gest care sa denote faptul ca acel om nu a trait degeaba, ai putea chiar sa te interesezi de ce hobby-uri a avut acesta si sa continui cu pasiunile lui. Si sa nu uiti niciodata ca omul respectiv va continua sa traiasca prin tine si prin alte persoane in a caror corpuri vor trai si functiona in continuare, organele respective !

Acest articol a fost preluat de pe pagina mea de mess, de pe pagina mea de 360 de grade. De aceea, la inceputul articolului veti observa data de 8 septembrie 2006, necorespunzand cu data de astazi: 12 octombrie 2006.

miercuri, octombrie 04, 2006

``When i`m fall in love, he will be forever``

Am tot folosit mIRC-ul asta, in speranta ca voi intalni si eu un om care sa merite efortul timpului pierdut pe acest chat. Cu parere de rau va spun ca m-am inselat amarnic! In majoritatea lor, sunt numai oameni retardati. Din pacate, cei care fac exceptie de la aceasta regula, nu prea isi au locul aici. Fratilor, ori schimbam mIRC-ul asta, astfel incat sa nu mai dam voie decat la oamenii inteligenti pe acest chat, ori ne mutam noi in alta parte! Sper ca operatorii care lucreaza la acest chat sa fie de acord cu mine.
Bai, smecherilor de doi bani, pentru voi s-au inventat regulile mIRC-ului, ca sa nu mai injurati voi dupa cum va vine la gura, in limbaj de mahala si sa va ganditi numai la sex cu prostituate. De fapt nici la alea nu faceti fata si asta pentru ca nu aveti bani pentru ele. Pentru ca petreceti toata ziua pe chat. Munca canci, ciu-ciu sau cum vreti sa ii spuneti. Mai duceti-va perversilor la munca, mai cititi o carte si de abia mai apoi sa mai intrati pe chat ca sa stati de vorba cu mine!
Asa ca atunci cand ma voi indragosti sper sa fie pentru totdeauna. Asta ca sa nu ma chinui mereu cautandu-mi un iubit pe vreun site cu chat-uri de pe net. Nu de alta, dar trebuie sa imi bat mereu capul sa ii selectez pe cei mai inteligenti de cei mai prosti, cei care nu au absolut nimic de zis. Si dupa cum spunea Buddha, si imi permit sa ii fur ideea:
Mai iesiti ``smecherilor`` si in oras, invitati vreo fata la cafea, stati de vorba, nu totul se bazeaza doar pe hormonii sexuali masculini si fenimini. Ca sa faci dragoste ca lumea iti mai trebuie si cap, nu doar ... ( stiti voi ) !

Exista, oare, Dumnezeu? - epilog

Si totusi exista Dumnezeu! Il vom intalni in cer, acolo unde, pana la urma, vom ajunge cu totii, asteptand ca acesta sa ne dea ambalaj de suflet pentru a ne reintoarce pe pamant. Pentru unii exista in sufletul nostru. Acesta reprezinta tandretea, iubirea, intelegerea, respectul si toleranta. De fapt reprezinta toate sentimentele bune care ne coplesesc, ne invaluie, ne intra in suflet, si ne raman acolo pentru tot restul vietii.
Dumnezeu exista in toate lucrurile bune si frumoase de pe acest pamant, in inocenta si zambetul pur al unui copil, in minunatul proces al infloririi unui boboc de floare, in susurul cristalin al unei ape limpezi de munte, `` in fosnetul frunzis al arborilor ce-n toamna stau sa intre ``, in frumusetea si forta de libertate a tuturor fiintelor vii si animalice care traiesc pe acest pamant, in zambetul larg al oamenilor ce uita pentru o clipa de toate vitregiile vietii, in gingasia si usurinta cu care pasarile zboara, in toata maretia muntilor si albastrul atragator al cerului, marilor si oceanelor.
Si daca Dumnezeu nu ar exista, l-am inventa noi, pentru ca oricat de profitori si de rai putem fi, noi tot vrem sa iubim si sa fim iubiti la randul nostru, vrem sa impartasim cu totii, un pic din zambetul minunat si stralucitor al unui copil, vrem sa credem cat mai mult in siguranta si lipsa de griji a zilei de maine, in iubirea si armonia ce exista si va exista mult timp de acum incolo in familia noastra. Vrem sa credem ca putem fi respectati si apreciati de catre alte persoane, indiferent de cat de absurde si irationale pot fi relatiile dintre noi si alte persoane din anturajul nostru.
Si daca ziua de maine nu va mai veni niciodata pentru noi, haide-ti sa iubim azi pe semenii nostri, cu aceeasi intensitate cu care i-am putea iubi si maine! Nu ii necajiti si jigniti pe altii! Iubiti-va si nu o sa va para rau!
La revedere, prieteni, si nu uitati:
`` Allah, Dumnezeu sau Buddha,
Pentru toti acelasi!``!

Sfarsitul lumii, chiar exista? - capitolul 13

Cel mai ciudat lucru care mi se intampla cu cartea asta, prima din existenta mea, prima pe care de altfel am scris-o, este ca ajung sa o termin de scris chiar cu ultimul capitol, cel cu numarul treisprezece si intr-o zi de treisprezece, intr-o duminica, chiar de ziua Sfantului Ioan Gura de Aur. Bine macar ca nu e marti azi, altfel a-ti fi aruncat cartea din mana si ati fi spus ca nu sunt superstitioasa, ceea ce e de altfel adevarat, si ca nu mi-e frica in nici un fel de Dumnezeu, ceea ce nu e in nici un caz adevarat. Ba chiar ma gandesc, atunci cand mai trag o injuratura, ma uit in sus, catre cer, si ma gandesc cu teama: Daca Dumnezeu exista, oare chiar ma va face sa sufar pentru toate relele pe care le-am comis? Ma va durea tare sau doar imi voi scranti piciorul?
Dupa parerea mea, Dumnezeu are simtul umorului si daca nu ma pedepseste acum, cu siguranta ma va pedepsi in Rai, atunci cand voi ajunge acolo. Probabil ma va astepta dupa poarta Raiului cu o nuielusa, deoarece de asta imi era cel mai teama cand eram mica. Bunicul din partea mamei, cel care a construit o troita si cel a carei sotie era foarte credincioasa, ma mintea in fiecare dimineata de Mosul Nicolae, ca acesta nu imi va aduce nimic altceva decat o simpla nuielusa, cat mai subtire si mai verde, ca sa doara ma tare, si chiar avea una a carei usturime o simteam deja pe pielea mea. Ma gandeam cu teama, ca nu voi avea timp pana seara, sa imi indrept toate greselile pe care le comisesem de-a lungul anului.
Si totusi, cu povestirile astea, cu aducerile aminte din timpul copilariei, ajung sa ma abat de la subiectul acestui capitol, si anume, acesta cu sfarsitul lumii, care dupa parerea mea, tot va trebui sa vina odata si odata. Doar nu putem trai la nesfarsit, nu?
Dupa cum bine va descriam la inceputul acestei carti, daca nu avem grija de planeta noastra Terra acum, vom ajunge sa plangem de mila mai tarziu, mai intai ei si de abia mai apoi noua, dar mai mult noua, deoarece ea s-ar putea sa isi mai duca putin existenta in universul asta imens care ne inconjoara.
Daca nu vom avea grija de ea, noi vom avea in primul rand de suferit. Daca vrem sa mai schimbam ceva, trebuie sa ne apucam in primul rand de toate. Nici unul din lucrurile cu probleme nu reprezinta o urgenta, toate sunt prioritati.
Si desi nu vreau sa va sperii, pentru ca m-as speria in primul rand pe mine, va spun doar ca sfarsitul lumii deja a inceput, in fiecare zi in lume are loc cate un eveniment care contribuie mai mult sau mai putin la sfarsitul lumii.
La sfarsitul anului 2004, chiar in ziua de 26 decembrie, in Thailanda, a avut loc un cutremur care a depasit ca intensitate scara Richter, cutremur ce a fost cauza unui tsunami ce a luat peste 270 de mii de vieti. Cutremurul s-a intamplat la o adancime de 30 de km, la o distanta de 150 de km de Sumatra si a durat 8 minute. Apa a invadat tarmul cu o viteza de cca 32 de km pe ora, creeand niste valuri inalte de 3 metri. Ce este de neimaginat este faptul ca un oras aflat la o distanta de 4 km de tarmul Oceanului Pacific, a fost complet sters dupa harta din cauza valurilor ucigase.
Anul acesta ( ne aflam in anul 2005 ), au avut loc atatea inundatii devastatoare care desi nu au luat multe vieti, probabil ca in viitorul apropiat vor deveni sursa unei mari lipse de hrana, doarece dupa toate culturile inundate nu s-a mai putut salva nimic si daca alte tari nu ne vor ajuta cu haine, alimente si materiale de constructii pentru refacerea caselor inundate, vor ajunge si la noi sa moara oamenii de frig ( deoarece se apropie iarna ), disperare sau foame.
Ar mai fi si multe atentate, produse de catre oameni, care s-au soldat cu moartea unor oameni nevinovati, cele din Spania din data de 11 Martie 2004, de la trenurile care duceau lumea la lucru si cel din 11 Septembrie 2001 din turnurile gemene WTC din New York, atentate in care si-au pierdut viata si multi romani.
Dar cel mai sangeros atentat care a avut loc vreodata in lume, pe planeta asta, a fost cel de la Hiroshima, din data de 6 August 1945, in care la momentul detonarii bombei nucleare, au murit zeci si zeci de mii de oameni, dar ale caror efecte devastatoare, s-au resimtit si mult mai tarziu si asta datorita radiatiilor bombei ucigase, oamenii murind din cauza ei chiar si la mult timp de la explozia acesteia.
Explozia de la Cernobal din data de 26 Aprilie 1986 a fost doar un accident, dar si aceasta a avut urmari in momentul acela, dar si cu mult timp dupa, unii oameni care traiesc in apropierea centralei nucleare, mai au si azi unele probleme de sanatate.
Din pacate, multe dintre evenimentele care ajung sa produca moartea unor oameni, sunt produse tot de oameni, si daca nu le vom stopa, vom ajunge sa traim noi insine, in niste conditii de nesuportat. Nimeni nu ne garanteaza ca vom trai bine pana in ultima clipa a existentei lumii. S-ar putea sa traim pentru o perioada lunga de timp, poate chiar pe parcursul a sute de ani, sub niste calduri naucitoare, sa avem cu totii cate un tip de cancer datorita substantelor radioactive si a tuturor obiectelor a caror denumire se termina in cuvantul nucleara, a secetei datorate subtierii stratului de ozon din cauza poluarii, si a altor multe, multe probleme si evenimente pe care la momentul actual nu le dam nici un fel de importanta, dar care mai tarziu ne vor deranja intr-atat de tare, incat vom ajunge sa ne invinovatim singuri ca nu am luat masuri la timpul potrivit si asa cum trebuia. Si da, sfarsitul lumii chiar exista! Il producem noi prin ignoranta, prin indiferenta cu care traim unele lucruri si situatii.
Chiar trebuie sa fim atat de indiferenti? Oare nu tot noi vom avea de suferit? Oare chiar ne-a ajuns cat am trait? Dar copiii nostri? La ei nu ne gandim? Suntem oare chiar atat de egoisti incat sa nu ne gandim cat de cat la ei?
``Ce imi pasa mie ce va fi maine? Eu doar traiesc azi!``, aud mereu spunandu-se asta in jurul meu. Dar oare chiar nu iti pasa? Nu vreau sa cred ca tu, draga cititorule, esti chiar atat de indiferent la tot ce se intampla in jurul tau!
Haide sa schimbam lumea amandoi, putin cate putin, draga cititorule! Haide, stiu ca poti! Renunta sa mai arunci un gunoi la voia intamplarii, recicleaza o coala de hartie azi si vei ajuta la salvarea unui copac maine! Planteaza o planta, orice planta! Aceasta va deveni la maturitate o sursa de oxigen. Daca vei planta un copac, va fi si mai bine!
Sunt atatea lucruri de facut. Sfarsitul lumii chiar va veni la un moment dat, dar macar il putem amana un pic. De ce sa murim azi, cand o putem face maine?
Astept ajutorul tau!

Ratiune sau instinct primar? - capitolul 12

Si totusi, pentru toate aceste lucruri despre care am vorbit in articolul trecut, avem nevoie de ratiune sau de instinct primar? Este nevoie sa gandim profund sau sa ne aruncam pur si simplu cu capul inainte fara a ne gandi la consecinte? Ce sa alegem? Sa traim toata viata dupa niste legi pe care ni le dicteaza altii sau sa ne ascultam intuitia, dar sa nu avem pe cine da vina atunci cand ajungem la concluzia ca nu am luat de altfel cea mai buna decizie? Oare traim cu lumea de pe strada sau cu noi insine? E bine sa avem incredere in noi sau sa ii lasam pe altii sa ne conduca viata dupa bunul lor plac? Oare altii chiar sunt mai inteligenti ca noi? Oare nu au trecut si ei la un moment dat prin exact acelasi proces de evolutie pe care il strabatem noi acum? Nimeni nu s-a nascut invatat si nimeni nu le poate ordona altora sa faca doar ceea ce vor ei sa faca! Poate unii dintre ei sunt mai inteligenti ca noi la varsta asta, dar poate si noi vom fi, peste zece ani, de exemplu, la fel de inteligenti cum sunt ei acum.
Tocmai de aceea e recomandat ca atunci cand simtim ca totul va fi bine, sa ne ascultam intuitia. De multe ori s-ar putea sa avem dreptate cu deciziile pe care le luam si chiar daca gresim, macar ne-am facut-o cu mana noastra. Nu am intrebat pe nimeni altcineva, nu am deranjat alte persoane din jurul nostru ca mai apoi sa spunem ca:`` Uite, respectiva persoana e de vina! Ea m-a invatat cum sa procedez!``
Oricum, ca sa te iei dupa intuitie, tot ai nevoie de un pic de ratiune, de un gram de inteligenta ca sa pui lucrurile in balanta.
Ratiune sau instinct primar? Eu zic ca un pic din amandoua! In fond nimeni nu a omorat pisica! Aceasta are noua vieti. S-a omorat singura, putin cate putin. Nu sufla in ciorba ca ai sa te arzi cu iaurt!
Amandoua sunt bune deopotriva: si ratiunea dar si intuitia. Asta-i parerea mea!

marți, octombrie 03, 2006

Rutina sau lucruri bine definite? - capitolul 11

Ajungem in viata sa facem exact aceleasi lucruri pentru a ne trai existenta. Mergem mereu pe exact aceleasi drumuri fara a ne gandi insa ca am devenit pur si simplu niste roboti. Nu stim sa mai facem nimic altceva decat ceea ce am invatat la inceputul carierei noastre profesionale. Cu greu se mai rup unii dintre noi, cei mai indrazneti de altfel, de rutina asta molipsitoare si incearca sa mai invete si alta meserie, sa mai cunoasca si alte lucruri decat cele pe care le stiu deja.
Ne e frica de necunoscut sau doar de ceea ce nu am cunoscut inca?
Recunosc de altfel, spre rusinea mea, ca si eu fac parte din categoria acelor persoane carora le e frica sa mai invete si altceva decat acele lucruri bine stiute si bine depozitate acolo undeva, in mintea noastra. Ne e teama sa o luam din nou de la zero. Mi-e teama de necunoscut dar mai teama imi e ca nu voi putea face fata cerintelor oamenilor din jurul meu, ca ii voi dezamagi cu lipsa mea de experienta si ca voi ajunge sa fiu si eu la randul meu dezamagita. Nu am incredere, pur si simplu, in fortele mele propii. Si probabil ca exista pe lumea asta o multime de persoane care gandesc la fel ca mine.
Nu vrem ca cineva sa ne deranjeze de la culcusul nostru cald, din rutina noastra cea de toate zilele, facem mereu si mereu exact aceleasi lucruri la nesfarsit, ca si cum am fi niste roboti, ne lipseste pur si simplu creativitatea; poate doar artistii si creatorii de moda sa aiba parte de ea.
Ar trebui ca pana la urma, sa avem cu totii curajul de a ne arunca cu capul inainte. In fond si la urma urmei, ce am avea de pierdut? Poate ca am pierde doar rutina, care nici nu e buna mereu, dar am castiga de altfel foarte multi admiratori. Multor oameni le plac persoanele curajoase, indraznete, cele carora nu le e frica de necunoscut, multi dintre ei isi doresc chiar sa traiasca si sa lucreze alaturi de aceste persoane extraordinare, de aceste persoane care au curaj sa puna capat rutinei.
Haide-ti sa fim cu totii indrazneti! Nimeni nu spune ca va fi usor, dar totusi merita incercat! Exista o vorba care spune ca:`` Un timid nu a avut niciodata o femeie frumoasa!``, iar alta care spune ca:``De ce ti-e frica, de aia nu scapi!``
Daca ai curaj si nu vei lasa propiile temeri sa te bantuie poti ajunge chiar propiul tau sef. Totul poate evolua in favoarea ta daca ai vointa si nu arati ca totusi ti- e putin frica. Toata smecheria consta in faptul de a sti sa schimbi lucrurile la locul potrivit, in momentul potrivit!

duminică, octombrie 01, 2006

Natura umana si inumana - o realitate atat de complexa - capitolul 10

Toti pomii seamana intre ei, toate animalele au patru membre, toate pasarile au doua aripi, toate izvoarele pornesc din munti, toti oamenii seamana intre ei, toti cainii au acelasi latrat, toate lucrurile de pe lume pornesc de la aceeasi baza de structura - celula. Totul pe lumea asta pare atat de complex si totusi este atat de simplu. Natura isi urmeaza cursul ei firesc, in fiecare an natura renaste, traieste si moare sau hiberneaza.
Arborii o iau mereu de la capat: intai inmuguresc, apoi infloresc, fructele se dezvolta, se coc, se strica sau cad din copaci daca noi nu le culegem, apoi frunzele se usuca, se ingalbenesc si urmeaza acelasi curs firesc, asemanator cu cel al fructelor. Animalele si pasarile, la fel ca si oamenii, se nasc, traiesc si invata din experienta lor, imbatranesc si apoi mor. Dar totusi, la toate astea exista renasterea. Toti avem in noi samanta de a duce mai departe lumea asta atat de complexa, cu bucuriile si grijile ei.
Este atat de minunat sa stii ca natura isi reia mereu cursul ei firesc si ca noi contribuim mereu la acest proces de intinerire si renastere, in fiecare an al naturii. Toate vietuitoarele care se deplaseaza pe acest pamant au doi ochi, o inima, doi plamani, un suflet si o viata de trait. Toti au un rol binedefinit in cursul vietii. Toti arborii au cate o tulpina, radacini si o coroana mai mult sau mai putin frumoasa. Si prin aceasta se aseamana foarte mult cu restul plantelor existente pe acest taram de basm pe care il putem numi pur si simplu inestimabil.
Probabil ca Terra este cea mai frumoasa planeta din univers, prima cauza pentru care o putem numi astfel se datoreaza faptului ca aceasta este plina de viata. La noi pana si natura moarta are farmecul ei. Chiar si un copac uscat are farmecul lui, doar prin faptul ca acesta si-a trait viata, a razbit prin multe ierni grele si multe vitregii ale vremii, care daca ar fi fost om si ar fi putut vedea si auzi, ar reuni toate aceste intamplari observate si studiate de-a lungul vietii in niste legende.
Totul este atat de bine calculat pe lumea asta, te gandesti, iti pui o gramada de intrebari si ajungi la o gramada de raspunsuri incat totul ajunge sa ti se para atat de complex si terifiant, te gandesti cu groaza la cat de mic poti fi tu in univers. Si dupa cum bine spunea cineva si pot sa il citez, desi cuvantul nu este de fapt acelasi: ``Suntem prea mici pentru un univers atat de mare!``. Si totusi, daca vom sti sa pretuim natura, putem trai intr-o atmosfera foarte linistita, sa respiram un aer pur si racoritor, sa bem numai apa limpede si dulce de izvor, sa traim in liniste si armonie impreuna cu celelalte vietuitoare, sa petrecem un weekend sau o vacanta in niste locuri minunate unde nu se aude decat susurul pur al izvoarelor de munte, fosnetul frunzis al arborilor verzi sau aramii, in functie de anotimpul in care ne aflam; sau pentru altii care iubesc marea, valurile inspumate care se lovesc de plajele nisipoase si se rasfira peste acestea, aducand odata cu ele, putin din scoicile si cochiliile de melci ce au trait odata pe fundul acestei ape intinse parca la nesfarsit.
Si totusi toate acestea par prea complexe pentru a se fi ivit pur si simplu pe acest pamant dintr-o data, dar nici nu putem crede ca totul ar fi putut creat in doar sapte zile asa cum sta scris in Biblie sau de fapt in sase zile, deoarece in cea de-a saptea zi, Dumnezeu s-a odihnit. Toate vietuitoarele de pe lumea asta nu au fi putut fi create doar intr-o singura zi, cum de altfel nici omul.
Corpul uman este prea complex pentru a fi creat intr-o singura zi si cam aceleasi ``piese de ansamblu`` le regasim si la mamifere sau pasari: toate au cate o inima, un ficat, patru membre - doua superioare si doua inferioare, un cap, doi ochi, un nas sau cioc la pasari, o gura, un gat si alte parti ale corpului si organe care se aseamana foarte mult intre ele.
Si tocmai acest ansamblu de piese este prea complex pentru a fi creat doar de natura umana, fara ajutorul lui Dumnezeu. Toate lucrurile de pe lumea asta, omul nu ar fi putut sa le creeze nici intr-o mie de ani si totusi nici Dumnezeu nu ar fi putut fi chiar atat de mare incat sa poata cuprinde intreaga lume.
Daca ne luam dupa oamenii de stiinta, noi am evoluat din maimute, din doua specii de oameni preistorici, am ramas doar noi, homosapiens, cei mai destepti, cei mai inteligenti, cei care au reusit sa observe cel mai bine diferenta dintre bine si rau. Cei dinaintea noastra au ramas undeva in urma si au disparut pur si simplu sau au murit. Si totusi aceasta idee ar putea bate cap in cap faptul, cum ca Dumnezeu ar fi creat omul: pe Adam din tarana si pe Eva din coasta lui Adam. Dar nici gradina din Rai (Edenul) si sarpele ispititor nu ar mai fi existat de fel. Si totusi totusi care dintre cele doua variante este cea corecta? Oare sarpele nu este decat un personaj de poveste, acesta reprezentand numai omul parsiv, siret, insistent, tulburator si aducator de ispite? Oare Eva a fost declarat creata din coasta lui Adam, doar pentru simplul fapt ca se spune ca aceasta i-ar fi inferioara barbatului, ca trebuie sa se ingrijeasca de barbatul ei si sa i se supuna acestuia pana la moartea unuia dintre cei doi?
Si totusi omul este o fiinta atat de inteligenta, incat am putea spune ca acesta a evoluat prea mult in ultimii doua sute de ani, ajungand cu statutul sau de om stiutor la toate si de toate, la niste moduri de a-si duce existenta si la a crea in jurul lui niste lucruri prea complexe si prea complicate incat am putea declara cu mana pe inima, ca acesta se afla cu adevarat deasupra intregii lumi si deasupra tuturor vietuitoarelor ce populeaza planeta, acestea din urma facand exact aceleasi lucruri pe care le faceau si la inceputul facerii lumii.
Suntem cea mai inteligenta specie de pe Terra, planeta albastra!

Sinuciderea , o ultima solutie? - capitolul 9

Ajungem sa ii condamnam pe sinucigasi pentru gesturile pe care le fac pentru a-si lua viata, dar nu ne gandim nici o clipa la faptul ca ei nu sunt decat niste victime ale societatii. Multe dintre faptele lor iau nastere datorita regulilor impuse de societate, multi dintre ei se simt vinovati pentru un incovenient pe care l-au provocat altor persoane si pentru ca nu pot trai cu ideea de ``Ce va zice lumea?``, isi pun capat zilelor fara a se gandi insa la consecinte, la ce vor lasa in urma lor.
Oare chiar nu exista nici o solutie pentru greseala pe care au savarsit-o? Ei nu se inchipuie decat aratati cu degetul de catre societate, la cum se va uita lumea la ei pe strada, gandindu-se la ce lucruri oribile a putut face viitorul sinucigas. Dar oare nu ii condamnam noi insine la moarte doar prin faptul de a-i arata cu degetul? Oare noi suntem chiar asa de perfecti incat sa ajungem sa ii condamnam pe altii? Preotii nu ii primesc nici in biserica, dupa ce acestia si-au pus capat zilelor, deoarece biserica ii considera niste lasi care nu au avut curaj sa infrunte vitregiile vietii. Multi isi pun capat zilelor din diverse motive pur si simplu penibile: cum ar fi faptul de a fi parasit de catre iubit sau iubita; altii sunt condamnati de catre societate pentru a fi altfel decat restul lumii, cum ar fi de exemplu homosexualii; altii isi iau pur si simplu viata din disperarea de a nu mai sti cum sa faca fata saraciei crunte in care se zbat. Si ce e mai grav e faptul ca societatea nu ii ajuta sa scape de saracie, ba chiar se uita la ei cu dispret. Unii dintre ei, cei care nu fura, cer de lucru, cer chiar sa munceasca ceva pentru a nu primi totul pe gratis, dar multi dintre noi ne uitam la ei cu sila deoarece ii vedem jegosi si prost imbracati. Dar pentru ca sunt refuzati, ajung si acestia la randul lor sa fure, apoi nemaizarind nici o raza de speranta in viitor, nici o oportunitate in gasirea unei rezolvari pentru un trai mai bun, isi pun capat zilelor prin diverse metode.
Noi ar trebui sa ii ajutam pe toti acestia nu inainte de a fi prea tarziu. Nu trebuie neaparat sa ii acceptam daca nu ne plac ca oameni, dar am putea macar sa nu ii mai aratam cu degetul. Sa ii ignoram pur si simplu. Oare legile noastre nescrise sunt chiar mai bune decat ceea ce vrem noi sa credem ca este bine sau rau pentru oamenii de pe lumea asta? Cu ce drept vrem noi sa ii judecam pe altii? Oare nu am gresit si noi vreodata in viata noastra, la un moment dat?
Exista pe lumea asta multe persoane asa zis credincioase, care se duc la biserica, aprind lumanari atat pentru cei vii cat si pentru cei morti, se roaga pentru diverse lucruri, situatii si persoane, dar care atunci cand parasesc usa bisericii si ajung din nou acasa, incep sa ii injure si sa ii barfeasca pe altii. Si atunci ma intreb cu ce oare suntem noi mai buni decat restul oamenilor? Bineinteles, nu ma refer aici la toate persoanele existente in biserica pe timpul slujbelor, ci doar la o mica parte dintre acestea.
Eu nu ma duc in biserica, deoarece si eu mai injur din cand in cand atunci cand nu imi convine ceva sau de cineva. Si atunci ma intreb daca eu merit sa intru in biserica la cat sunt de pacatoasa si de rea. Doar nu o sa ma astept ca Dumnezeu sa ma ierte mereu pentru toate greselile pe care le fac. Ar fi o dovada de nesimtire sa intru in biserica, mereu sa ma inchin, sa ma spovedesc si sa ma rog, apoi sa ies in lume, sa injur iar si sa vreau raul cuiva, sa intru din nou in biserica pentru a ma ruga si apoi sa o iau mereu cu injuratul de la capat. Crede-ti ca toate aceste lucruri pot continua mereu la nesfarsit? Eu nu cred!
Tocmai de aceea nu ar trebui sa ii aratam mereu pe altii cu degetul. Dovada: nici noi nu suntem perfecti!
Si totusi este sinuciderea o ultima solutie? De multe ori in viata ne aflam la rascruce de drumuri si din pacate nu exista nici un semn care sa ne arate directia spre care sa ne indreptam: spre bine sau spre rau.
Desi exista intuitie, acel al saselea simt care ne sesizeaza drumul cel bun, de multe ori ni se intampla sa alegem exact drumul cel prost, iar mai tarziu in viata ajungem sa ne intrebam daca schimbam directia de mers, oare ne-ar fi fost mai bine? Oare destinul nostru ar fi fost cu totul altul? Poate nu vom sti niciodata acest lucru, deoarece de foarte putine ori ni se mai ofera si o a doua sansa, aceea de a ne lua dupa intuitia pe care prima data am ignorat-o.
Si totusi sinuciderea nu este si nu va fi niciodata ultima solutie. Cel mai bine ar fi sa astepti sa vezi ce iti va oferi viata! S-ar putea sa ai chiar unele surprize: unele placute, altele mai putin placute, iar altele poate chiar amuzante. Cel mai bine ar fi sa te uiti in urma la trecutul tau si sa observi ca ai trecut prin niste situatii din care la momentul oportun nu stiai cum sa mai iesi si sa faci haz de necaz, deoarece credeai in momentul acela ca ``ti s-au inecat toate corabiile``!
Poate asta te va imbarbata in asa fel incat de acum inainte, cand te vei mai intalni cu astfel de situatii in viitorul tau, sa te gandesti la faptul ca poti trece peste obstacole, indiferent cat de mici sau de mari pot fi acestea, la fel cum ai facut si altadata. Si nu uita cel mai important lucru de pe lumea aceasta:
Zambeste, maine poate fi mai rau!

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse