Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

miercuri, octombrie 04, 2006

Sfarsitul lumii, chiar exista? - capitolul 13

Cel mai ciudat lucru care mi se intampla cu cartea asta, prima din existenta mea, prima pe care de altfel am scris-o, este ca ajung sa o termin de scris chiar cu ultimul capitol, cel cu numarul treisprezece si intr-o zi de treisprezece, intr-o duminica, chiar de ziua Sfantului Ioan Gura de Aur. Bine macar ca nu e marti azi, altfel a-ti fi aruncat cartea din mana si ati fi spus ca nu sunt superstitioasa, ceea ce e de altfel adevarat, si ca nu mi-e frica in nici un fel de Dumnezeu, ceea ce nu e in nici un caz adevarat. Ba chiar ma gandesc, atunci cand mai trag o injuratura, ma uit in sus, catre cer, si ma gandesc cu teama: Daca Dumnezeu exista, oare chiar ma va face sa sufar pentru toate relele pe care le-am comis? Ma va durea tare sau doar imi voi scranti piciorul?
Dupa parerea mea, Dumnezeu are simtul umorului si daca nu ma pedepseste acum, cu siguranta ma va pedepsi in Rai, atunci cand voi ajunge acolo. Probabil ma va astepta dupa poarta Raiului cu o nuielusa, deoarece de asta imi era cel mai teama cand eram mica. Bunicul din partea mamei, cel care a construit o troita si cel a carei sotie era foarte credincioasa, ma mintea in fiecare dimineata de Mosul Nicolae, ca acesta nu imi va aduce nimic altceva decat o simpla nuielusa, cat mai subtire si mai verde, ca sa doara ma tare, si chiar avea una a carei usturime o simteam deja pe pielea mea. Ma gandeam cu teama, ca nu voi avea timp pana seara, sa imi indrept toate greselile pe care le comisesem de-a lungul anului.
Si totusi, cu povestirile astea, cu aducerile aminte din timpul copilariei, ajung sa ma abat de la subiectul acestui capitol, si anume, acesta cu sfarsitul lumii, care dupa parerea mea, tot va trebui sa vina odata si odata. Doar nu putem trai la nesfarsit, nu?
Dupa cum bine va descriam la inceputul acestei carti, daca nu avem grija de planeta noastra Terra acum, vom ajunge sa plangem de mila mai tarziu, mai intai ei si de abia mai apoi noua, dar mai mult noua, deoarece ea s-ar putea sa isi mai duca putin existenta in universul asta imens care ne inconjoara.
Daca nu vom avea grija de ea, noi vom avea in primul rand de suferit. Daca vrem sa mai schimbam ceva, trebuie sa ne apucam in primul rand de toate. Nici unul din lucrurile cu probleme nu reprezinta o urgenta, toate sunt prioritati.
Si desi nu vreau sa va sperii, pentru ca m-as speria in primul rand pe mine, va spun doar ca sfarsitul lumii deja a inceput, in fiecare zi in lume are loc cate un eveniment care contribuie mai mult sau mai putin la sfarsitul lumii.
La sfarsitul anului 2004, chiar in ziua de 26 decembrie, in Thailanda, a avut loc un cutremur care a depasit ca intensitate scara Richter, cutremur ce a fost cauza unui tsunami ce a luat peste 270 de mii de vieti. Cutremurul s-a intamplat la o adancime de 30 de km, la o distanta de 150 de km de Sumatra si a durat 8 minute. Apa a invadat tarmul cu o viteza de cca 32 de km pe ora, creeand niste valuri inalte de 3 metri. Ce este de neimaginat este faptul ca un oras aflat la o distanta de 4 km de tarmul Oceanului Pacific, a fost complet sters dupa harta din cauza valurilor ucigase.
Anul acesta ( ne aflam in anul 2005 ), au avut loc atatea inundatii devastatoare care desi nu au luat multe vieti, probabil ca in viitorul apropiat vor deveni sursa unei mari lipse de hrana, doarece dupa toate culturile inundate nu s-a mai putut salva nimic si daca alte tari nu ne vor ajuta cu haine, alimente si materiale de constructii pentru refacerea caselor inundate, vor ajunge si la noi sa moara oamenii de frig ( deoarece se apropie iarna ), disperare sau foame.
Ar mai fi si multe atentate, produse de catre oameni, care s-au soldat cu moartea unor oameni nevinovati, cele din Spania din data de 11 Martie 2004, de la trenurile care duceau lumea la lucru si cel din 11 Septembrie 2001 din turnurile gemene WTC din New York, atentate in care si-au pierdut viata si multi romani.
Dar cel mai sangeros atentat care a avut loc vreodata in lume, pe planeta asta, a fost cel de la Hiroshima, din data de 6 August 1945, in care la momentul detonarii bombei nucleare, au murit zeci si zeci de mii de oameni, dar ale caror efecte devastatoare, s-au resimtit si mult mai tarziu si asta datorita radiatiilor bombei ucigase, oamenii murind din cauza ei chiar si la mult timp de la explozia acesteia.
Explozia de la Cernobal din data de 26 Aprilie 1986 a fost doar un accident, dar si aceasta a avut urmari in momentul acela, dar si cu mult timp dupa, unii oameni care traiesc in apropierea centralei nucleare, mai au si azi unele probleme de sanatate.
Din pacate, multe dintre evenimentele care ajung sa produca moartea unor oameni, sunt produse tot de oameni, si daca nu le vom stopa, vom ajunge sa traim noi insine, in niste conditii de nesuportat. Nimeni nu ne garanteaza ca vom trai bine pana in ultima clipa a existentei lumii. S-ar putea sa traim pentru o perioada lunga de timp, poate chiar pe parcursul a sute de ani, sub niste calduri naucitoare, sa avem cu totii cate un tip de cancer datorita substantelor radioactive si a tuturor obiectelor a caror denumire se termina in cuvantul nucleara, a secetei datorate subtierii stratului de ozon din cauza poluarii, si a altor multe, multe probleme si evenimente pe care la momentul actual nu le dam nici un fel de importanta, dar care mai tarziu ne vor deranja intr-atat de tare, incat vom ajunge sa ne invinovatim singuri ca nu am luat masuri la timpul potrivit si asa cum trebuia. Si da, sfarsitul lumii chiar exista! Il producem noi prin ignoranta, prin indiferenta cu care traim unele lucruri si situatii.
Chiar trebuie sa fim atat de indiferenti? Oare nu tot noi vom avea de suferit? Oare chiar ne-a ajuns cat am trait? Dar copiii nostri? La ei nu ne gandim? Suntem oare chiar atat de egoisti incat sa nu ne gandim cat de cat la ei?
``Ce imi pasa mie ce va fi maine? Eu doar traiesc azi!``, aud mereu spunandu-se asta in jurul meu. Dar oare chiar nu iti pasa? Nu vreau sa cred ca tu, draga cititorule, esti chiar atat de indiferent la tot ce se intampla in jurul tau!
Haide sa schimbam lumea amandoi, putin cate putin, draga cititorule! Haide, stiu ca poti! Renunta sa mai arunci un gunoi la voia intamplarii, recicleaza o coala de hartie azi si vei ajuta la salvarea unui copac maine! Planteaza o planta, orice planta! Aceasta va deveni la maturitate o sursa de oxigen. Daca vei planta un copac, va fi si mai bine!
Sunt atatea lucruri de facut. Sfarsitul lumii chiar va veni la un moment dat, dar macar il putem amana un pic. De ce sa murim azi, cand o putem face maine?
Astept ajutorul tau!

Un comentariu:

Ioana spunea...

vezi si 1 Corinteni - capitolul 13

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse