Libertatea de a fi liber

De ce vrem mereu sa ii schimbam pe altii? De ce vrem mereu sa ii controlam? De ce vrem mereu sa ii facem pe ceilalti sa faca numai ce ne dorim noi? De ce nu le dam doar sfaturi si nu ordine? De ce nu ne-am controla numai pe noi insine?
Aud des expresia "Pentru ca iti vreau binele!". Dar de unde stii tu ce e bine pentru mine? Fiecare ar trebui sa isi controleze propia viata, fiecare stie ce e mai bine pentru el, fiecare stie pe ce drum sa porneasca in viata, unii mai devreme, altii mai tarziu. Noi suntem acolo doar sa ii indrumam, nu sa ii obligam. Noi, cei care le-am dat viata, cei care le suntem rude, cei care le suntem prieteni, suntem acolo ca si observatori, ca si indrumatori, ca si sfatuitori, ca si confidenti, suntem acolo tot timpul cat este nevoie de noi, dar nu trebuie sa fim acolo atunci cand nu este nevoie de noi si nici atunci cand vrem sa fim doar profesori.
Unui copil e bine sa ii arati de mic diferenta dintre un lucru bun si un lucru rau, astfel, atunci cand va fi mare, va sti mereu cum sa incline balanta in favoarea lui. Noi trebuie sa fim doar niste indrumatori, nu dictatori, oameni care dau doar ordine si spun "Vezi, daca nu ai facut ca mine!". Si ce daca nu a facut ca tine? Din greseli inveti cel mai bine, desi uneori e mai bine sa inveti din greselile altora, deoarece unele greseli costa foarte mult si pot ramane sechele, atat mentale, cat si fizice in unele cazuri.
Fiecare e in masura sa isi decida propiul destin, propia cale de urmat. Cele mai mari frustari apar atunci cand nu poti sa faci in viata exact ce ti-ai dorit. Cand te iei dupa altii, ca stiu ei mai bine, nu traiesti viata ta, ci a lor. Esti doar o masina care urmeaza niste reguli, niste procese de fabricatie, niste etape bine ordonate de catre altii.
Lumea este in continua schimbare. Cum se traieste acum, nu se traia acum 50 de ani. Nu mai este valabila vorba cu "Pe vremea mea..." decat daca vrei sa ii povestesti cuiva cum se traia pe atunci. Lumea s-a schimbat, traim in secolul vitezei, rata de mortalitate a scazut pe la 50 de ani. Totul se face in viteza, nu mai avem siguranta zilei de maine, trebuie sa ne traim clipa, muncim doar ca sa traim si nu avem timp sa traim pentru ca muncim prea mult, nu mai avem timp nici macar de familie, de prieteni nici nu mai vorbesc, la pensie nici nu se stie daca mai ajungem. Nu avem nevoie de cineva care sa ne bata tot timpul la cap, avem nevoie de cineva care sa ne sustina moral, care sa ne spuna ca totul este bine.
Trebuie sa ne traim propiul destin, sa ne traim clipa, sa fim fericiti, sa facem in viata exact ce ne-am dorit noi. Noi suntem singurii care conteaza. Nu este egoism, este dorinta de a trai, de a fi fericiti. Trebuie sa ne inconjuram numai de persoane pe care le placem, nu trebuie sa acceptam in jurul nostru persoane care nu sunt pe placul nostru, doar pentru ca ne e mila de cineva si vrem sa il ajutam. A ajuta pe cineva nu este acelasi lucru cu a fi prieten cu cineva. Am acceptat si eu o persoana din mila si acum regret, pentru ca a ajuns sa isi bata joc de mine, sa ma considere o persoana cu care poate face ce vrea, sa profite de pe urma mea, sa ma desconsidere ca amica si ca persoana. Incerc sa pun capat acelei relatii de "prietenie", dar din pacate persoana respectiva nu intelege ca totul s-a terminat, ca nu poti trai langa o persoana care nu stie sa te aprecieze si sa te respecte. Personal, am apreciat cel mai mult persoanele pe care le admir, cele de la care am ceva de invatat, nu cele care azi iti sunt prietene si maine iti infig cutitul in spate. Aceste din urma persoane sunt doar niste paraziti care iti sug toata energia si te lasa fara vlaga si fara incredere in oameni. Sunt niste gunoaie pe care nici macar nu ar trebui sa ii bagi in seama.
Am auzit intr-un film o replica: "Ce castigi daca esti scorpie?". Este o replica geniala. Cu ce te ajuta pe tine ca ma jignesti si te porti urat cu mine? Daca nu iti plac, mergi mai departe. Nu te oblig eu sa ma placi. Asta sunt, asta esti, daca nu avem aceleasi pareri, daca nu impartasim aceleasi idealuri, inseamna ca nu avem ce cauta impreuna si fiecare ar trebui sa isi caute ca prieteni doar persoane cu care este compatibila, cu care are lucruri in comun, persoane pe care le admira din diferite motive, persoane langa care iti place sa petreci timpul liber, sa discuti despre tot felul de tampenii, persoane  care sa iti asculte toate supararile, sa te indrume atunci cad esti la rascruce de drumuri, sa iti sustina toate ideile geniale care altora li s-ar parea iesite din comun.
Sa iubim pe cineva neconditionat este tot ce conteaza. Trebuie sa acceptam persoanele din jurul nostru exact asa cum sunt. Nu ne place de ceva la el, ii spunem, dar nu il obligam sa se schimbe. Cu cat vom insista mai mult pe acel lucru, cu atat mai mult persoana respectiva va ajunge sa nu ne mai sufere. Trebuie sa ia singur decizia sa se schimbe, noi trebuie sa ii aratam doar alternativa. Sa ii spunem ceva de genul: "De ce nu incerci sa faci si ca mine si pe urma iti alegi metoda pe care o consideri tu mai buna de a rezolva problema?" Trebuie sa stim sa dam un sfat, astfel incat sa nu sune ca un ordin. Si diferenta dintre un sfat si un ordin este ca "Ordinul se executa", pe cand sfatul il urmezi numai daca consideri tu ca e bun.