Asteptam sa se schimbe ceva. Nu ne mai place ca temperaturile depasesc pragul de 40 de grade Celsius, ca ploua prea mult sau din contra, ca este seceta, ca sunt prea multe cutremure si de o prea mare intensitate, ca aerul este irespirabil, ca sunt gunoaie peste tot unde te uiti, ca lumea ne injura pe strada si noi dam vina tot pe ei, ca sunt caini care ne musca atunci cand trecem prin dreptul lor si inca multe, multe alte lucruri pe care le cunoastem sau nu, de care suntem constienti ca exista sau nu exista.
Ne-am gandit vreo clipa ca poate noi suntem vinovati de majoritatea lucrurilor existente in lume? De cate ori se intampla vreun dezastru, undeva in lume, avem un principal vinovat: Dumnezeu. Mda! E mult mai usor sa gasesti un vinovat decat sa incerci sa intelegi de la ce a putut porni totul si a face ceva pentru ca data viitoare sa nu se mai repete catastrofa. Se spune ca este mai bine sa previi decat sa tratezi. Sunt multe situatii in care aceste vorbe chiar isi au rostul. Intr-adevar, sunt lucruri pe care nu le putem evita, oricat am incerca, cum ar fi de exemplu cutremurele.
Dar totusi sunt multe lucruri pe care le putem face sa dispara sau ca situatie sa se imbunatateasca vizibil. Am putea sa nu mai defrisam padurile, sa taiem numai copacii uscati sau foarte batrani, cei care stau sa cada. Lipsa padurilor duce de fapt la aparitia alunecarilor de teren, la aparitia unor temperaturi duse la extrem, a aerului irespirabil si poate chiar a inudatiilor. Trebuie sa gasim solutii pentru asigurarea materiei prime mobilierului din lemn si a altor produse din lemn, fara sa distrugem insa padurile! Poate ar trebui sa producem mobila din plastic (P.V.C.)?
Faptul ca de multe ori ne injura lumea pe strada nu ar fi o problema prea mare daca noi am incerca sa evitam anumite persoane prost crescute. Dar poate mai suntem si noi de vina atunci cand ne bagam in niste situatii care pur si smplu nu ne privesc. Iar in legatura cu cainii vagabonzi, ar trebui sa ii ignoram si pe acestia in masura in care putem, dar in cazul in care avem o bucata de paine la noi sau un os, ar fi bine sa i le aruncam, astfel cainele va avea ceva de lucru pana ne indepartam de locul cu pricina. In nici un caz acestia nu trebuie atacati, alungati cu pietre, injurati sau mai stiu eu ce! La violenta acestia vor reactiona tot cu violenta, poate chiar cu o mai mare violenta fata de aceea cu care noi i-am atacat. S-ar putea sa ajungem la spital intr-o stare foarte grava, ceea ce nu ne va placea.
Dar cea mai mare problema pe care o avem si pe care putem sa o indepartam, sunt gunoaiele care sunt peste tot, chiar si pe unde ne asteptam mai putin. Mie cateodata imi e lehamite de toate gunoaiele aruncate fara nici o jena peste tot pe unde apuca fiecare. Sunt locuri unde exista cosuri de gunoi, ghene sau tomberoane, dar lumea arunca gunoaiele tot pe jos. Daca fiecare dintre noi ar renunta sa mai arunce cate o sticla goala, un ambalaj de mancare, un ambalaj gol de tigari sau orice alt gunoi pe jos azi, lumea ar fi mai curata maine.
Voi nu vreti o Romanie mai curata, dragi cititori? Eu da!
Eu zic ca azi putin, maine putin, si, cine stie, poate intr-un an Romania va fi mai curata. Nu asteptati sa faca altul curat in urma voastra, incercati sa nu mai faceti voi mizerie!
Sunt orase in tara, de exemplu Brasovul, care sunt mai curate si mai linistite decat este capitala tarii, Bucuresti. Nu stiu de ce i se spune ``Micul Paris``?! Credeti-ma, nu are nici o legatura cu Parisul, capitala Frantei! Parisul este un oras frumos, cu o arhitectura clasica, cu niste cladiri elegante, nu foarte inalte, cu niste strazi pe care nu gasesti nici o groapa, oricat ai cauta si cu ce ai cauta, poti cauta chiar si cu microscopul, tot n-ai sa gasesti o groapa, cu niste canalizari foarte bine gandite, cu niste oameni foarte amabili cu strainii, fara caini ``comunitari``si cu atat de putini vagabonzi pe strazi incat nici nu le simti prezenta.
Am zarit intr-un restaurant din Paris, un vagabond extrem de amabil. A intrat in restaurant, s-a asezat la o masa, si-a aprins o tigara si a comandat vanzatorului de la tejghea o cafea. In timp ce ii era adusa cafeaua, baiatul de la tejghea l-a rugat pe vagabond sa isi stinga tigara aratand spre ceilalti clienti din restaurant si desi nu stiu de fapt franceza, am inteles din gesturile vanzatorului ca este posibil ca nu toata lumea sa fie fumatoare sau sa suporte fumul de tigara. Vagabondul s-a conformat imediat, ba chiar a pronuntat un simplu `` Multumesc!`` grait in limba lui Voltaire.
Francezii pun un mare pret pe turisti, pe spatiile verzi extrem de ingrijite, pana si copacii sunt taiati si aranjati, coroana lor fiind taiata in linie dreapta de parca ar fi trecut un avion pe deasupra lor si le-ar fi retezat varfurile.
Parisul parca ar fi un oras numai pentru turisti. Exista o serie larga de magazine in care poti gasi harti ale orasului si ale metroului parizian, pricipalul mijloc de transport al capitalei franceze, nu foarte piperate ca pret, o serie larga de obiective turistice deschise aproape toata saptamana, cu exceptia zilei de duminica, si o gama larga de vaporase foarte elegante cu care te poti plimba pe fluviul Sena. Au si multe reflectoare uriase cu niste lumini albastre a caror raza de lumina ajunge pana la nori. Aceste reflectoare formeaza niste jocuri de lumini care te duc cu gandul la spectacolele exceptionale ale lui Jean Michelle Jarre. Au si celebrul cimitir Pierre Lachaise, un fel de Bellu al lor care este vizitat de o multime de nostalgici si in care sunt inmormantati printre altii, celebrii: La Fontaine, Molierre, Honore de Balzac, Jim Morisson, Edith Piaf si chiar celebrul compozitor roman George Enescu. Si singurul lucru pe care dai bani la intrarea in cimitir, sunt harti ale cimitirului, in diferite limbi de circulatie internationala. M-a surprins si faptul ca nu se platesc taxe pentru filmat si fotografiat, am putut sa pozez si in interiorul celebrei catedrale Notre-Dame.
Romanii au multe de invatat de la francezi si nu numai, de la toate tarile curate si civilizate, cum sa se poarte cu niste straini, cum sa ii trateze pe acestia si cum sa mentina Bucurestiul la niste standarde foarte ridicate de curatenie si amabilitate.
Am uitat sa va spun ca francezii pun mare pret si pe persoanele handicapate. Masinile de transport in comun sunt concepute la nivelul bordurilor de pe marginea strazilor, iar in fast-food-urile si magazinele pariziene exista lifturi de sticla special concepute pentru acestia. Majoritatea restaurantelor pariziene de tipul fast-food, fiind de fapt concepute pe trei niveluri: subsol, parter si etajul unu.
Romanii n-ar trebui sa mai denumeasca Bucurestiul ``Micul Paris``, pana nu fac ca acesta sa semene macar un pic cu capitala Frantei. Parisul este un oras care miroase a parfum de la un capat la altul, in schimb Bucurestiul este un oras care miroase a mizerie, poluare, violenta si trafic infernal.
Dar din fericire, romanasule iubitor de tara, si tu poti schimba, putin cate putin, imaginea Bucurestiului si a Romaniei in general! Renuntarea la aruncarea unui gunoi azi, la voia intamplarii, poate duce la o Romanie mai curata maine!
Si daca ziua de maine nu ar mai sosi niciodata pentru noi, haide-ti sa traim si sa iubim azi cu aceeasi intensitate cu care am trai si iubi maine, stiind ca aceasta va fi ultima zi pentru noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu