Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Omul, invidia si ura - capitolul 2

In primul capitol sau prefata, care este valabila, obligatorie as putea spune, la orice roman care abordeaza o idee, aveam de gand sa inchei acolo scurtul si neexistentul meu roman; dar de fapt m-am gandit ca persoana care isi pune in primul rand intrebari despre existenta lui Dumnezeu sunt mai intai de toate si de fapt eu. Poate eu sunt cea care are nevoie de confirmarea faptului ca Dumnezeu exista.
De curand am scris o poezie numita ``Rugaciune`` din care vreau sa va dezvalui o strofa:
``Ooo, Doamne, fereste-ma de vrei,
De cei ce nu-mi dau nume,
E lumea ta atat de rea
Si mila mie de tine!``
Da, intr-adevar, mila, caci daca vrei sa rezisti la atata invidie si ura, trebuie sa fii un supraom ca sa faci fata. Si oare ce om ar putea rezista la atatea lucruri rele daca nu Dumnezeu? Oare eu as putea rezista rautatii oamenilor? Nu, in nici un caz! In mijlocul oamenilor vreau sa fiu o dura, sa arat ca vorbele ce mi le spune lumea imi sunt indiferente, dar de fapt nu este asa. De multe ori, atunci cand ajung acasa, pun capul pe perna si incep sa plang, dar nu vreau sa ma vada nimeni, trebuie sa par o invicibila, `` Sa cred ca iubirea nu moare/ Ucisa de un planset de om intristat.``- un alt citat dintr-o poezie de-a mea.
In ziua de azi nu vrem sa moara doar capra vecinului, de fapt, daca se poate, vrem sa moara si vecinul odata cu ea. Doar, doar ne-o ramane si noua in urma cate ceva din agoniseala lui de-o viata. Poate ca sunt prea dura dezvaluind aceasta afirmatie, dar vad atata rautate in jurul meu in fiecare zi incat ma intreb daca mai are rost sa mai existam pe acest pamant? Oare Dumnezeu vrea sa scape de noi sau vrea doar sa ne sperie? Totusi e cam macabru sa omori atatia oameni doar ca sa ii sperii pe altii. Si iarasi ma intreb daca Dumnezeu exista sau doar ne amagim singuri?
Oh Doamne, daca nu ar mai exista atata ura, oare am fi noi mai fericiti? Sau ar aparea alte sentimente mai puternice, necunoscute inca? Oare tu cititorule, crezi ca vei avea puterea de a schimba lumea? Uite, acuma cand iesi din locuinta, ca sa te duci la magazinul din colt, ca sa iti cumperi paine, gandeste-te pentru o clipa si la cel mai amarat om decat tine! Gandeste-te macar ca intr-o zi ai putea sa fii tu in locul lui! Desi nu crezi inca lucrul acesta, este foarte posibil sa ti se intample! Nu stii niciodata ce o sa fie maine: poate azi esti cel mai bogat om din Romania, poate maine vei fi cel mai sarac om din Romania. Crede-ma, totul este posibil si se poate intampla mult mai repede dacat iti poti tu inchipui! Opreste-te o clipa si daca il intalnesti in cale ofera-i cate ceva din bunatatea ta: ultimul ban din buzunar, o bucata de paine sau chiar o urare de bunastare si sanatate! Si daca o sa te injure, ce? Dupa ce vei pleca tu, sigur o sa fie surprins de reactia ta, si crede-ma, o sa-si doreasca sa procedeze si altul la fel ca tine, si maine altul, si poimaine altul, si tot asa pana ce lumea va deveni din ce in ce mai buna. Ce zici, esti de acord cu mine?
Daca as putea reduce, cu aceasta carte, un pic din procentul de rautate existent in lume, as fi si eu mai fericita. Nici eu nu sunt perfecta, ba chiar sunt departe de a fi perfecta. Si totusi, de ce va rog pe voi sa schimbati lumea? Pentru ca si eu vreau sa o schimb! Imi recunosc greselile, recunosc si greselile altora, dar totusi, nu arat altora cu degetul, greselile lor. Incerc sa fiu propiul meu judecator, sa actionez ca si cum altii au toate drepturile si eu nici unul, sa invat sa traiesc dar sa ii las si pe altii sa traiasca la randul lor, sa cred, ca mai exista totusi un strop de speranta in sufletul fiecaruia, ca inca nu a murit si ultimul strop de speranta ce mai exista in noi, speranta si dorinta de a crede, ca totusi nu mai suntem chiar atat de egoisti incat sa ne gandim numai la bunastarea noastra. Sa nu ne transformam in niste stafii dupa moarte, cautand sa ne reparam singuri greselile trecutului.
Haide-ti sa mai schimbam cate ceva acum, cat mai este inca timp, sa nu asteptam sa vina altii sa ne ajute, sa ne reparam singuri greselile trecutului!
Va multumesc!

Niciun comentariu:

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse