Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

sâmbătă, septembrie 02, 2006

Framantari-capitolul 1

Stam si ne intrebam oare de ce au loc atatea inundatii? De ce exista atatea cutremure? De ce oamenii se omoara intre ei fara nici o remuscare? Oare chiar exista Dumnezeu? Sau poate nu!Altfel, de ce ne-am indoi de bunatatea oamenilor? De ce am crede ca oamenii gandesc cu totul altceva atunci cand ne fac complimente? De ce nu mai suntem iubiti de catre propiii copii? De ce ne indoim de batranii nostri? De ce nu mai credem in ziua de maine si in propiile noastre puteri? De ce?
Sau poate toate astea sunt un test al lui Dumnezeu de a ne incerca, de a vedea daca inca mai suntem buni unul cu celalalt, de a ne intelege propiile temeri si dureri si de a ne uita inainte, la generatia urmatoare!?
Oare chiar avem incredere in viitorul nostru? Cum oare am putea crede ca, copiii nostri vor fi capabili sa schimbe lumea, cand de fapt nici noi nu am facut-o? Degeaba omori un criminal, cand de fapt, prin omararea acestuia devii tu insuti un criminal. Degeaba esti invidios pe averea altuia, cand de fapt, daca ai fi mai atent la pasiunile si priceperea unora dintre membrii familiei tale, ai descoperi ca poate si tu ai putea sa faci ceva in privinta sporirii bunului tau material. Trebuie doar sa ai vointa si capacitate de munca!
Oare chiar am devenit atat de rai incat Dumnezeu nu ne mai vrea pe acest pamant? Oare chiar credem ca noi suntem mai buni decat semenii nostri? Sau fructul oprit ne-a afectat pe toti in egala masura fara sa ne dam seama sau sa nu vrem sa ne dam seama?
Incep sa ma intreb daca Dumnezeu chiar exista sau l-am creat noi in nevoia de a mai infrana in noi instinctele rele? Sa nu uitam ca Iisus a fost, mai intai, condamnat la moarte de catre preotii musulmani si de abia mai apoi de catre oamenii de rand. Oamenii au ales mai intai criminalul, pe Baraba, si apoi pe Iisus, dar numai dupa ce acesta a murit.
Sa nu uitam ca omul a pornit mai intai, in evolutia sa pe scara umana, cu instinctul de vanatoare si acum vaneaza absolut totul, de la laudele sefului pentru munca depusa la birou, pana la cele nevinovate ale propiilor copii: ``Tati, esti minunat! Iti multumim pentru cadourile de Craciun!``; de la complimentele sotiei, pana la cele pe care le auzim pe strada in urma noastra:``Ia uite ce bine arata omul asta!``. Chiar si pe colegul de birou ajungem sa il invidiem, desi daca ne-am gandi putin, poate si el ar avea motive sa ne invidieze la randul sau.
In loc sa intrebam pe cineva cum a reusit in viata, noi ajungem sa traim cu temerea si invidia ca nu o sa fim niciodata ca ei. Se spune ca daca iti doresti cu ardoare ceva, poti in final sa capeti ceea ce iti doresti, dar numai cu ceva efort, ceea ce omul mai bine renunta si invidiaza decat sa depuna un pic de efort.
Iertati-ma ca inchei aici, dar totusi as mai avea ceva de adaugat, un citat de undeva!De unde? Nici eu nu stiu, deoarece nici eu nu imi scriu de unde le adun si strang laolalta. Iata:
``Insulta te aseaza sub inamicul tau, razbunarea te pune pe aceeasi trepta cu el, dar numai iertarea te inalta deasupra lui!``.
Sper ca ve-ti intelege!

Niciun comentariu:

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse