Aproape de moarte

M-am gandit sa scriu acest articol, gandindu-ma la toate persoanele din lume care au avut la un moment dat grave probleme de sanatate, iar acum au ramas cu sechele pentru tot restul vietii. Multi dintre oamenii existenti in aceasta lume nu inteleg persoanele handicapate din punct de vedere fizic si atunci le marginalizeaza. Decat sa intrebe cum s-a intamplat acel accident care a facut acea persoana sa fie altfel decat restul lumii, unii dintre noi prefera sa ia in batjocora acele persoane handicapate. Ne e frica de necunoscut sau doar de ceea ce nu am cunoscut inca? Dar daca am fi noi in locul lor, cum am reactiona la gesturile altora ca noi? Ne-ar conveni sa fim batjocoriti?
Pe la varsta de 11 ani am fost internata intr-un spital de arsuri, din cauza unui accident casnic. Vrand sa spal niste vase, am scapat apa fiarta peste picioarele mele. Intre timp m-am vindecat, desi am fost la un pas sa imi pierd piciorul drept din cauza unei infectii. Atunci am invatat pentru a 2-a oara sa merg. La inceput topaiam intr-un picior, pana am reusit cu greu sa pun piciorul drept jos, apoi mergeam sprijinita de pereti sau de catre o alta colega de salon.
Acolo am intalnit insa, cazuri mult mai grave decat ale mele. O fetita in varsta de 3 ani cazuse in oala cu untura incinsa, oala dintr-aceea mare cum exista la tara. Era arsa pe aproape toata suprafata corpului. Se suise pe o baraca, iar de acolo de sus, a alunecat si a cazut drept in oala cu untura. Parintii ei tocmai taiasera porcul si ii topeau untura si din pacate nu au fost atenti la locul unde se afla copilul atunci, dar i-au spus sa fie cuminte si sa nu se urce pe baraca. Si-a serbat ziua de nastere in spital. Mama fetei ii cumparase un tort si ne-a rugat pe toti sa ii cantam "La multi ani!".
Alt baiat a ramas fara esofag din cauza faptului ca, in loc sa bea apa, a gasit o sticla de soda caustica dizolvata in apa si a baut-o crezand ca este apa. Pana sa isi dea seama ce bea, a fost prea tarziu. Soda caustica ii dizolvase deja gatul in interior. Pentru a putea supravietui, pentru a se putea hrani, doctorii i-au bagat un furtun prin buric, ajungand cu el in stomac. Acest baiat isi turna singur cu palnia mancare in stomac, prin furtunul atasat de buric. Baga degetul in cana ca sa verifice temperatura lichidului, ceai sau supa, deoarece numai asta putea sa manance. L-am intrebat daca nu ii e si lui pofta sa simta gustul mancarii si mi-a zis ca, cateodata isi mai unge buzele si limba ca sa simta gustul mancarii pe care o toarna in stomac.
Aveti grija, parinti, unde tineti substantele chimice, atunci cand aveti copii mici in casa! Scrieti pe ambalaj ce contine fiecare sticla in parte sau puneti semnul acela pe care il intalnim si pe steagurile piratilor, capul de mort si cele 2 oase in forma de cruce sau X, asta daca copiii vostri nu stiu inca sa citeasca; dar aveti grija sa nu uitati sa le explicati si ce inseamna acel semn!
Bunicul mamei mele care a murit anul acesta pe data de 12 martie, la varsta de 81 de ani, a trait de la varsta de 24 de ani doar cu un singur picior, dar nu s-a dat batut. A purtat proteze si si-a vazut de viata in continuare ca si cum ar fi avut ambele picioare. A patit acest accident din cauza unuia care nu s-a asigurat la iesirea de pe un drum lateral. Bunicul meu era cu motocicleta, iar celalalt tip cu masina. Piciorul stang ia fost zdrobit si a suferit 16 operatii prin care i s-a eliminat piciorul. A si facut stop cardiac in timpul uneia dintre ele, dar a fost resuscitat de catre medici.
Pana si pe handicapatii mintali ii inteleg acum, datorita unei discutii a unei mame care avea un astfel de copil. Mi-a spus ca desi ei cresc fizic si se dezvolta asa cum organismul lor trebuie sa o faca, mintea lor, din pacate, ramane in trecut, la o anumita varsta, capacitatea lor de a judeca lucrurile ramane la mintea unui copil, dar fiecare handicapat in parte are o anumita varsta mentala. Baiatul acesta ramasese mental, la varsta unui copil de 12 ani, dar sunt altii care pot ramane mental, la varsta de 5 ani sau poate chiar la varsta unui copil de 3 ani.
Asa ca acum, ar trebui sa ne gandim de 2 ori inainte de a ne bate joc de cineva, de a rade de handicapul lui fizic sau de a-l injura. Ar trebui sa ne punem mai intai, mental, in situatia lui. Sa ne intrebam:
"-Cum ar fi fost daca si eu pateam la fel sau eram in locul lui? As fi suportat sa isi bata cineva joc de mine in halul in care isi bat altii joc de el?"
Acelasi lucru este valabil si in cazul homosexualilor sau a lesbienelor.