Sunt pe urma mea

Sunt pe urma mea: Bloguri-Foto.com BlogCatalog.ro Add to Google

Translate

duminică, octombrie 01, 2006

Sinuciderea , o ultima solutie? - capitolul 9

Ajungem sa ii condamnam pe sinucigasi pentru gesturile pe care le fac pentru a-si lua viata, dar nu ne gandim nici o clipa la faptul ca ei nu sunt decat niste victime ale societatii. Multe dintre faptele lor iau nastere datorita regulilor impuse de societate, multi dintre ei se simt vinovati pentru un incovenient pe care l-au provocat altor persoane si pentru ca nu pot trai cu ideea de ``Ce va zice lumea?``, isi pun capat zilelor fara a se gandi insa la consecinte, la ce vor lasa in urma lor.
Oare chiar nu exista nici o solutie pentru greseala pe care au savarsit-o? Ei nu se inchipuie decat aratati cu degetul de catre societate, la cum se va uita lumea la ei pe strada, gandindu-se la ce lucruri oribile a putut face viitorul sinucigas. Dar oare nu ii condamnam noi insine la moarte doar prin faptul de a-i arata cu degetul? Oare noi suntem chiar asa de perfecti incat sa ajungem sa ii condamnam pe altii? Preotii nu ii primesc nici in biserica, dupa ce acestia si-au pus capat zilelor, deoarece biserica ii considera niste lasi care nu au avut curaj sa infrunte vitregiile vietii. Multi isi pun capat zilelor din diverse motive pur si simplu penibile: cum ar fi faptul de a fi parasit de catre iubit sau iubita; altii sunt condamnati de catre societate pentru a fi altfel decat restul lumii, cum ar fi de exemplu homosexualii; altii isi iau pur si simplu viata din disperarea de a nu mai sti cum sa faca fata saraciei crunte in care se zbat. Si ce e mai grav e faptul ca societatea nu ii ajuta sa scape de saracie, ba chiar se uita la ei cu dispret. Unii dintre ei, cei care nu fura, cer de lucru, cer chiar sa munceasca ceva pentru a nu primi totul pe gratis, dar multi dintre noi ne uitam la ei cu sila deoarece ii vedem jegosi si prost imbracati. Dar pentru ca sunt refuzati, ajung si acestia la randul lor sa fure, apoi nemaizarind nici o raza de speranta in viitor, nici o oportunitate in gasirea unei rezolvari pentru un trai mai bun, isi pun capat zilelor prin diverse metode.
Noi ar trebui sa ii ajutam pe toti acestia nu inainte de a fi prea tarziu. Nu trebuie neaparat sa ii acceptam daca nu ne plac ca oameni, dar am putea macar sa nu ii mai aratam cu degetul. Sa ii ignoram pur si simplu. Oare legile noastre nescrise sunt chiar mai bune decat ceea ce vrem noi sa credem ca este bine sau rau pentru oamenii de pe lumea asta? Cu ce drept vrem noi sa ii judecam pe altii? Oare nu am gresit si noi vreodata in viata noastra, la un moment dat?
Exista pe lumea asta multe persoane asa zis credincioase, care se duc la biserica, aprind lumanari atat pentru cei vii cat si pentru cei morti, se roaga pentru diverse lucruri, situatii si persoane, dar care atunci cand parasesc usa bisericii si ajung din nou acasa, incep sa ii injure si sa ii barfeasca pe altii. Si atunci ma intreb cu ce oare suntem noi mai buni decat restul oamenilor? Bineinteles, nu ma refer aici la toate persoanele existente in biserica pe timpul slujbelor, ci doar la o mica parte dintre acestea.
Eu nu ma duc in biserica, deoarece si eu mai injur din cand in cand atunci cand nu imi convine ceva sau de cineva. Si atunci ma intreb daca eu merit sa intru in biserica la cat sunt de pacatoasa si de rea. Doar nu o sa ma astept ca Dumnezeu sa ma ierte mereu pentru toate greselile pe care le fac. Ar fi o dovada de nesimtire sa intru in biserica, mereu sa ma inchin, sa ma spovedesc si sa ma rog, apoi sa ies in lume, sa injur iar si sa vreau raul cuiva, sa intru din nou in biserica pentru a ma ruga si apoi sa o iau mereu cu injuratul de la capat. Crede-ti ca toate aceste lucruri pot continua mereu la nesfarsit? Eu nu cred!
Tocmai de aceea nu ar trebui sa ii aratam mereu pe altii cu degetul. Dovada: nici noi nu suntem perfecti!
Si totusi este sinuciderea o ultima solutie? De multe ori in viata ne aflam la rascruce de drumuri si din pacate nu exista nici un semn care sa ne arate directia spre care sa ne indreptam: spre bine sau spre rau.
Desi exista intuitie, acel al saselea simt care ne sesizeaza drumul cel bun, de multe ori ni se intampla sa alegem exact drumul cel prost, iar mai tarziu in viata ajungem sa ne intrebam daca schimbam directia de mers, oare ne-ar fi fost mai bine? Oare destinul nostru ar fi fost cu totul altul? Poate nu vom sti niciodata acest lucru, deoarece de foarte putine ori ni se mai ofera si o a doua sansa, aceea de a ne lua dupa intuitia pe care prima data am ignorat-o.
Si totusi sinuciderea nu este si nu va fi niciodata ultima solutie. Cel mai bine ar fi sa astepti sa vezi ce iti va oferi viata! S-ar putea sa ai chiar unele surprize: unele placute, altele mai putin placute, iar altele poate chiar amuzante. Cel mai bine ar fi sa te uiti in urma la trecutul tau si sa observi ca ai trecut prin niste situatii din care la momentul oportun nu stiai cum sa mai iesi si sa faci haz de necaz, deoarece credeai in momentul acela ca ``ti s-au inecat toate corabiile``!
Poate asta te va imbarbata in asa fel incat de acum inainte, cand te vei mai intalni cu astfel de situatii in viitorul tau, sa te gandesti la faptul ca poti trece peste obstacole, indiferent cat de mici sau de mari pot fi acestea, la fel cum ai facut si altadata. Si nu uita cel mai important lucru de pe lumea aceasta:
Zambeste, maine poate fi mai rau!

Un comentariu:

unu_felix spunea...

..interesant..da ai uitat un lucru f important ce ii face p oameni sa isi ia viatza...FUSTRAREA!..deoarece ei nu se gindesc la solutia asta disperata de a scapa de viatza inainte sa fi incercat TOT ce era posibil(in zadar insa...)..sau poate ar fi trebuit sa incerce mai mult:D...

Pasărea Colibri - Tristeţi provinciale

Florian Pittiş - Ploaia care va veni

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Florian Pittis - Sfarsitul nu-i aici

Asculta mai multe audio diverse