Intotdeauna ai nevoie de un inger!

La prima faza cu trecerea de pietoni am patit-o si eu. M-a lasat cineva cu o masina inalta sa trec, iar urmatorul a venit in viteza, noroc ca am fost inspirata sa ma mai uit o data.
Si am mai intalnit o faza care din fericire nu s-a soldat cu un accident. Eram pe linia de centura a Capitalei si stateam la o coada imensa. Din directia inversa veneau masini. O tipa, la cateva masini in fata noastra, avand un tir in fata ei, nu vedea de ce se sta la o coada asa mare si se inainteaza cu greu, dar in loc sa scoata capul pe geam sa se uite sau sa coboare din masina pe partea dreapta si sa vada, daca tot era asa curioasa, ea tragea de volan stanga, directionand masina oblic pe sosea, aducand partea din stanga fata a masinii pe contrasens. Si a facut chestia asta de cateva ori, pana a iesit de pe centura. Norocul ei a fost  ca nu a venit nimeni in viteza din sens opus, ca altfel o facea vreunul praf. Pana la urma, coada era formata din cauza nodurilor rutiere care existau pe centura capitalei.
Atunci am zis ca la nodurile acelea rutiere ar trebui niste semafoare. La doua saptamani dupa afirmatia aceasta, am vazut la televizor reportajul despre linia de centura a capitalei, iar reporterul a zis acelasi lucru ca si mine si a adaugat de la el si varianta cu pasajele rutiere. Mai greu de realizat acest lucru, deoarece costurile sunt foarte mari, lucrarile dureaza foarte mult, ca sa nu mai zic de haosul care s-ar forma pe sosea plus mizeria care ar fi in urma santierului. Asa ca tot varianta cu semafoarele ramane cea mai economa. Noroc cu noi, cei de pe soseaua Giurgiului ca avem pasajul de la Jilava, pasaj care s-a realizat din cauza faptului ca se statea de doua ori la coada la bariera de tren: o data la C.F.R. Progresul si o data la linia de centura.